Page:Vocabolardlladinleterar.pdf/198

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search
This page has not been proofread.


ciarié
163


veicolo composto essenzialmente di un piano destinato a sostenere un carico e da ruote che ne permettono la trazione con sforzo minimo (gad. B 1763; A 1879; A 1895; G 1923; Ma 1950; P/P 1966; V/P 1998; DLS 2002, grd. A 1879; G 1923; F 2002; DLS 2002, fas. A 1879; R 1914/99; G 1923; DA 1973; Mz 1976; DLS 2002; DILF 2013, fod. A 1879; G 1923; T 1934; Pe 1973; P/M 1985; Pz 1989; DLS 2002; Ms 2005, amp. A 1879; Q/K/F 1982; C 1986; DLS 2002, LD DLS 2002) Ⓘ carro Ⓓ Wagen ◇ a) ‘l ea el capo, ma in scondon / el menaa chi outre tolpe / come un ciar par el temon ‘l eva el capo, ma in scondon / el menava chi outre tolpe / come un ciàr par el temon DegasperF, CodaBadiote1860-2013:472 (amp.).

ciar (gad., grd., bra., moe., fod., amp., LD) ↦ ciar.

ćiar (mar., Badia) ↦ ciar.

ciará (gad., mar., Badia) ↦ cialà.

ciaratí (gad.) ↦ ciaretier.

ćiaratí (Badia) ↦ ciaretier.

ciarcé Ⓔ CIRCĀRE (EWD 2, 156; http://www.atilf.fr/DERom/entree/’kIrk-a-) 6 1858 ćiarćé (PescostaC, BonesEghes1858-1994:229)
gad. ciarcé mar. ćiarćé Badia ćiarćé grd. ciarcë fas. cercèr bra. ciarciar, cerciar fod. ciarcé col. zercé, zarcé amp. zercà LD ciarcé
v.tr. Ⓜ cercia
provare il sapore di un cibo, di una bevanda (gad. A 1879; A 1895; Ma 1950; P/P 1966; V/P 1998; DLS 2002, grd. A 1879; G 1879; G 1923; L 1933; Ma 1953; F 2002; DLS 2002, fas. A 1879; R 1914/99; Mz 1976; DLS 2002; DILF 2013, fod. A 1879; T 1934; Pe 1973; P/M 1985; Pz 1989; DLS 2002; Ms 2005, amp. A 1879; Q/K/F 1988; C 1986; DLS 2002, LD DLS 2002) Ⓘ assaggiare Ⓓ kosten, probieren ◇ a) Y sce sëis impedrí de valch vers, a Borjé / él na fontana! Ma jide a ciarcé! Y sce sëis impedrí de valch vers, a Borjé / él na fontana! Mâ jide a ćiarćé! PescostaC, BonesEghes1858-1994:229 (Badia); b) "Él chisc ciüfs?" damanel. "No", dij la uma, "al é peries, " se pliëia a n cöie zacotantes: "Töi mo cërcia." "Elle chisc’ ceuff?" daman’l. "No", disc’ la uma, "el è pěries, " sè plieia a ‘ng couie zaccotantes: "Toi mo ciercia." DeclaraJM, SantaGenofefa1878:47 (Badia); c) Por l’amur d’Idî, chisc ne ciarcé pa Pur l’amor d’Iddì, chisc’ nè ciarciè pa DeclaraJM, SantaGenofefa1878:53 (Badia).

ciarcé (gad., fod., LD) ↦ ciarcé.

ciarcë (grd.) ↦ ciarcé.

ćiarćé (mar., Badia) ↦ ciarcé.

ciarciar (bra.) ↦ ciarcé.

ciardon (amp.) ↦ giardon.

ciaré (gad., MdR) ↦ cialé.

ćiaré (mar.) ↦ cialé.

ćiarè (Badia) ↦ cialé.

ciarear (bra., moe.) ↦ ciarié.

ciarestia Ⓔ adattamento di it. carestia (GsellMM) 6 1832 chjarestia (HallerJTh, FigliolProdigoCAZ1832:144)
gad. ciarestia mar. ćiarestia Badia ćiarestia grd. ciarestia fas. ciarestìa caz. ciarestìa fod. ciarestia amp. ciarestia LD ciarestia
s.f. sg.
grande scarsezza di generi di prima necessità e spec. di viveri (gad. A 1879; Ma 1950; P/P 1966; V/P 1998; DLS 2002, grd. A 1879; G 1879; G 1923; L 1933; Ma 1953; F 2002; DLS 2002, fas. A 1879; R 1914/99; DA 1973; Mz 1976; DLS 2002; DILF 2013, fod. A 1879; Pe 1973; P/M 1985; Pz 1989; DLS 2002; Ms 2005, amp. A 1879; C 1986; DLS 2002, LD DLS 2002) Ⓘ carestia Ⓓ Hungersnot ◇ a) E dapò che l’à abù scacarà dut, l’é vegnù na gran ciarestìa, e el enstes é vegnù en gran miseria. E dapó che l’a abú scacará dut, l’é vegnú una gran chjarestia, e el instess é vegnú in gran miseria. HallerJTh, FigliolProdigoCAZ1832:144 (caz.); b) E spo che l ava destrighé dut, l eva nte chël paisc na gran ciarestia E spó che l’ava destrighé dutt, l’eva ‘n te cal paiss na gran tgiarestia HallerJTh, FigliolProdigoFOD1832:151 (fod.); c) Y do, ch’ël s’ova magià via dut, iel unì na gran ciarestia te chël paesc I dò, ch’el s’ oa magià via tutt, jè ‘l unì na gran ciarestia te chel pavisc SenonerA, FiProdigoGRD1841-1986:251 (grd.); d) Canche ‘l à bù fenì duto, ‘l é vegnù una gran ciarestia in chel paes Chanche l’abù fini dutto, l’è vegnù una gran ciarestia in chel paès ConstantiniM, FiProdigoAMP1841-1986:255 (amp.); e) e davò che l s’à mangé dut, l é vegnù na gran ciarestia nte chël paisc e duò che ‘l s’ ha mangiè dut, l’è vegnù ‘na gran ciarestia ‘n te cal païs DebertoM, FiProdigoFOD1841-1986:258 (fod.).

ciarestia (gad., grd., fod., amp., LD) ↦ ciarestia.

ciarestìa (fas., caz.) ↦ ciarestia.

ćiarestia (mar., Badia) ↦ ciarestia.

ćiaretí (mar.) ↦ ciaretier.

ciaretier Ⓔ it. carrettiere (EWD 2, 155) 6 1844 caretiér (DemenegoG, LodeMasciza1844-1929:117)
gad. ciaratí mar. ćiaretí Badia ćiaratí grd. ciaretier fod. caretier amp. caretier LD ciaretier
s.m. Ⓜ ciaretiers
chi guida la carretta o il carro (gad. Ma 1950; P/P 1966; V/P 1998; DLS 2002, grd. F 2002; DLS 2002, fod. Pz 1989, amp. DLS 2002, LD DLS 2002) Ⓘ carrettiere Ⓓ Fuhrmann ◇ a) Là, de chera cubia grama / se pó dilo ‘l caretier, / che conforme ch’el i ciama, / i và hota e vista her. La, de chera cùbia grama / se po dilo ‘l caretiér, / che conforme ch’el i ciama, / i va hota e vista hèr. DemenegoG, LodeMasciza1844-1929:117 (amp.).

ciaretier (grd., LD) ↦ ciaretier.

ciargèr (caz.) ↦ ciarièr.

ciarià (amp.) ↦ ciarié.

ciarié Ⓔ CARRICĀRE (EWD 2, 160) 6 1763 ciariè ‘onero’; ciariè ‘onustus’ (Bartolomei1763-1976:73)
gad. ciarié mar. ćiarié Badia ćiarié grd. ciarië fas. ciarièr caz. ciarièr, ciargèr bra. ciarear moe. ciarear fod. ciarié col. ciarié amp. ciarià LD ciarié
v.tr. Ⓜ ciaria
1 porre qualcosa o qualcuno sopra un sostegno o mezzo di trasporto (gad. B 1763; A 1879; A 1895; Ma 1950; P/P 1966; V/P 1998; DLS 2002, grd. A 1879; G 1879; G 1923; L 1933; Ma 1953; F 2002; DLS 2002, fas. A 1879; R 1914/99; DA 1973; Mz 1976; DLS 2002; DILF 2013, fod. A 1879; T 1934; Pe 1973; P/M 1985; Pz 1989; DLS 2002; Ms 2005, amp. A 1879; Q/K/F 1982; C 1986; DLS 2002, LD DLS 2002) Ⓘ caricare Ⓓ aufladen, beladen ◇ a) N marcadënt ie jit n di a ciaval dla fiera a cësa y ova ciarià do a se na valisc ŋ ma̤rka̤dá̤nt íe žit n di a̤ txa̤vál d’la̤ fíera̤ a̤ txá̤za̤ i ǫ́a̤ txa̤riá dǫ a̤ sę na̤ va̤líš RifesserJB, Plueia1879:107 (grd.)
2 affaticare, estenuare, dare un senso di grave molestia fisica o morale (gad.) Ⓘ opprimere Ⓓ bedrücken ◇ a) Canch’Idî ó fá nasce tröp dl bëgn por meso de na porsona, la ciariel de tribolaziuns, y chësc é sëgn, ch’Idî i conzedará gran benedisciun Cang ch’Iddì ŏ fa nasce troupp d’l bengn’ pur mezzo dena persona, la ciariel d’tribulaziungs, e chesc’ è sengn’, ch’Iddì i conzederà grang benedisiung DeclaraJM, SantaGenofefa1878:122 (Badia)
p.p. come agg. Ⓜ ciariés, ciarieda, ciariedes
1 che si caratterizza per l’abbondanza di una determinata qualità o che manifesta con pienezza un determinato stato d’animo (gad., grd. F 2002, fod. Ms 2005) Ⓘ pieno, carico Ⓓ voller ◇ a) N uem, ciarià de debic Ung vuem, tgiarià dœ debitg PlonerM, Erzählung-