Page:Lu rebellamentu di Sichilia - Palermo (1882).djvu/28

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search
This page has not been proofread.

8

mandati et dichinu ch̃ Jasquidunu timi di muriri nõ tantu di parlari considerãdu ſua grandi puſſancza laquali lu Re Carlu auia Dundi nõ ayu conſiglu & nõ ayu riparu di hõu ayu ſpirancza ch̃ deu mayutira. Poi ch̃ dili criſtiani nõ trouu ayutu nõ conſiglu.

ET miſſer iohanni li rispusi & diſſi or cuj ti liuaſſi diſupra tuctu quiſtu fururi & quiſta mõtj & affannu miritiriſſilu tu di Alcuna cosa. Et lu Imperaduri Riſpusi eu lu miritiria di tuttu q̰llu ch̃ eu fari putiſſi ma cui fora tantu Arditu ch̃ p̰ ſua bona et plachiuili uoluntati ch̃ di mi auiſſi mẽzi et prindiſſi guẽra p̰ mi Contra lapotencia di lu Re Carlu di francza.

dicinu chi ciaschidunu timi di muriri, non tantu di parlari, considerandu so gravi pussanza la quali lu Re Carlu havi!: dundi non haju cunsigliu, e non haju riparu di homu: haiu speranza chi Deu mi aiutirà, poi chi di li Christiani non trovu ajutu, nè cunsigliu!».

E misser Gioanni li rispusi e dissi, «hor cui ti livassi di supra tuttu quistu fururi, e quista morti et affannu, miritirissilu tu di alcuna cosa?». E lu Imperaturi rispusi, «eu lu meritiria di tuttu quillu, chi eu fari putissi: ma cui fora tantu arditu, chi per sua bona e placivuli voluntati chi mi havissi menti, e prindissi guerra per mi contra la putentia di lu Re Carlu di Franza?» E Misser Giovanni