Lech sant
Lech sant.
Da vedlamënter fovel sun Mastlé no mé dut prei, ma nce n valgun ciamps. Chëi dai prei jiva bele d' ansciuda sa mont cun si bestiam, stajova lassù nfin d' autonn y se zidlova n puech de capusc y reves. Zeche vedl da Fussel s' ova nfinamei fat su na tel pitla capela te na buja.
N di dla Madona d' Agost — l sarà bën plu de l00 ani, — stajova n valgun mutons y mutans dan chesta capela y se la ciaculova. Ntant scumëncel bel plan a plujiné. Per vester a sosta, mucia duc ite te capela. Se la ciaculan, rijan y fajan damat, se peri via l' aurela longia. Ne va via giut, tol un da Sacun la timpenes ora de fuja y n sona su una da bal.
I nen ova mo finà de fé l prim bal, che l scumëncia a tauné, a jeté y po a tampesté drët ala pesta. Tampestes tan grandes che cuces, n tëunn tl auter. Te n iede, n colp — n tëunn —, n teremot, — y la capela scumëncia a arsì. —
Doi ëura do fovel, ulache fova dant la capela, n lech. Degun de chisc jëuni ne ti fova mucià ala straufonga de Die.
Truep ani doprò audiven mo n la Madona d' Agost dala 12 de nuet, canche jiva drët l vënt, l sonn de na pitla ciampana ora dl lech, la ciampana dla vedla capela. Mo ncueicundì se tlama chësc lech "Lech sant".