La vedla dlieja de Sëlva
La vedla dlieja de Sëlva.
N conta y aud gën cuntan cosses da zacan, o coche zerta cosses fova da vedlamënter y s' à mudà cul tëmp. Vel de tel ei nce ie ulù cuntè a duc chëi che liec l calënder de Gherdëina de chëst ann.
Per chëi che ne sà, ulà y cie che Sëlva ie, farei bën a usservé dantaldut, che Sëlva ie l inuem dla chemun t' insom la val de Gherdëina; per tudësch dijun Wolkenstein; per gherdëina dijun ënge Santa Maria, daviache la dlieja ie dedicheda ala Madona. Te Sëlva iel al didancuei na bela, anzi na drë bela dlieja, y nce granda assè per la populazion dl luech. Ma chësta dlieja ie permò unida fabricheda dan 40 ani. Dant fovel na dlieja n toch mëndra, scebën che l' ova l medemo ciampanil y la medema ciampanes che ie mo ncueicundì. La dlieja fova danz true' massa pitla, ma blota y devota. Ma de chëla dlieja ne iel restà nia auter che l presbitere y chël ie śën l jegher dla nueva. La dlieja nueva duncue ora dl jegher, ie duta nueva da pe nsu. Per pitla che la fova, ova la vedla si bel pitl jegher do l gran autere ite, si presbitere cul gran autere dla Madona y cun si doi biei śestli, un per pert, si cianceleda y sota cianceleda doi pitli auteresc, metui perauter n pue' desbiech; sota l pitl autere, da man drëta fova riesc la pitla rëjes y dal' autra pert la cansla. Ma a jì sun cansla messova jì l preve da usc de ciampanil ite; sota la pitla rëjes fovel doi pitla linges de śestli – cater o cinch per pert – y te chisc jiva per l solit la fenans y vel uemes; sota i śestli doi paistuei, un per pert; l rest fova lerch ueta nfina japé de dlieja; da man drëta dla gran rëjes jivun su per na scela sula porhica. Tamez la porhica fova l cuz per i ciantarins, stlut ite da duta trëi pertes cu nen parëi. A jì s' al gran autere o te jegher, jivun dala pitla rëjes ite y danter la doi pertes de cianceleda su. Ntëur l gran autere fova la dumënies y i sandis plën de jënt – l plu tei jëuni – y suvënz n spenjamënt o gor n sburdlamënt. Drët devot fova l gran autere cun ch'l bel cheder dla Madona che ie al didancuei sul gran autere; y che daniëura uniun cunscidrerà y unererà per cheder miraculëus. L cheder raprejënta la “Madona dal aiut” y à valor nce come lëur d' ert (de cunst). Jënt vën nce dalonc caprò “a dlieja”, y da Calfosch, da San Piere y da Laion gor cun crëusc, sc' i à de bujën de plueia o de bel tëmp. Chëi da Urtijëi po à na devezion speziela ala Madona de Sëlva.
É bele dit tel prim che la vedla dlieja fova blota y devota, ma medrë massa pitla. Deguna marueia sce n à ngali pensà de la sgrandì o de n fé de fonz ora na nueva. N chësc cont s' à tëu' sëura mascimamënter bera Jepantone Perathoner da Frëina che ie ncueicundì mo n vita y pudrà, sciche speron y dejidron, zelebré chëst ann che vën cun si cara y brava fëna la noza d' or.
- La cosses dla dlieja de Sëlva dan 40 ani.
Dantaldut muessi usservé che a chëi tëmpes ne fovel deguna curtina de Sëlva. I morc univa duc purtei y suplii a S. Crestina. Ilò univa nce purtei duc i bambins a batejé y dai adum chëi che se maridova. La majera festes y i gran sandis fovel te Sëlva mé la mëssa prima; ala gran mëssa y a pruzescions solenes, tan danmesdì che domesdì jiva feter duc a S. Crestina; ilò univa ënge tenii duc i ufizi da mort. Na gran pert dla populazion de Sëlva jiva nce per l solit la dumënia a S. Crestina a mëssa y perdica y scialdi jiva ora a pista, mascimamënter dala 40 ëures y l tëmp de Pasca. Ala prima cumenion po messova duc jì a S. Crestina, i canche ne fova degun caplan a S. Maria, messova unì ite n caplan da lora ite a tenì dutrina te scola, suvënz nce a perdiché y cianté la gran mëssa o a tenì mëssa da mort, sce tucova vel anual stiftà. N chësc cajo messova po gor nce unì da S. Crestina ite l urghenister o un mped' ël a cianté bel sëul mëssa da mort. N iede al ann univa seniëur curat da S. Crestina aposta te Sëlva per jì te scola a fé na vijita de religion; mé la gran vijita de scola univa l digan da Ciastel a fé n prejënza dl maester y dl ambolt.
A chëi tëmpes univel nsenià te scola dut per Gherdëina; tudësch n' univel rujenà te scola nianca na parola no; liejer y scrì tudësch perauter mparovun y anzi mpo niestamënter; ma ntënder ne ntendovun no fruz no fregul. N pue' plu ntendovun talian y mparé mparovun dai libri dut per talian, dantaldut dal catechismo, dal liber di vanielesc y dala storia bibia.
Śën muessi mo dì n pue' de zeche, coche la cialova ora cul cianté y suné te dlieja. A chëi tëmpes ne fovel, se sà, degun orgun y da cianté sula notes ne savova nianca na persona sëula no te Sëlva. Ma tan plu bën ciantovun zënza notes, medrë a cher. Mëssa cianteda fovel uni dumënia y festa, tëut ora zerta gran festes, che n jiva, scech' é bele dit, a S. Crestina; ma nce la bespres ne manciova i sandis. I ciantarins de dlieja ova si luegia sun cuz dla porhica y fova l tëmp de mi recort – zirca 20 ani – for i medemes 7 o 8; ma chisc fova nce bele dan mi recort i vëre ciantarins de dlieja: uemes da stimé y respeté; jënt sceria y scioda; y sciche i s' univa drët bën a cianté, s' univi nce zënza drët bel y s'ulova bon. Danter la vera cianties dla mëssa (Kyrie, Gloria, Credo, Sanctus, Benedictus, Agnus Dei) ciantovi daniëura mo doi o trëi cianties tudësces. L capo di ciantarins ciantova dant, ue dì scumenciova la ciantia y ciantova la vera aria. I autri ciantova aut, segont, terz, l' aria y bas. Duc s' univa tan bën che ne manciova nia n con' d' acurdé. I sandis po ovi nce si pue' de mujiga, ciantovi y sunova. La ueies de chisc sandis s' abinovi te cësa dla scola o al Juan y fajova si pitla proves, dut adamënt, dut me drë do cher. L' aria ch' i sunova fova dut roba vedla, scëmpla, danz no pec de cunst, ma la i savova mpo bela ala jënt.
Ma no mé i ciantarins de dlieja ciantova bën si cianties; la dumënia domesdì ciantovun do la curona la tanies o vel ciantia dla Madona o del cuer de Gejù, y nsci via. Sun cuz scumenciova n ciantarin, po piova ite dut l popul: ëi y ëiles, jëuni y jëunes y i sculeies ciantova pea, che l fova na belëza y na legrëza y na grandiosità de ujes, ke degun orgun n' i ëssa mpedù. Y ch'la cianties grandiojes ti fajova mprescion a duc. Coche duta sta cosses s' à mudà da 40 ani nca, n' ei drë de dì: l savëis, mascimamënter vo de Sëlva, nstës tan bën che ie. Davia de chël ne diji per chëst iede nia d' auter plu. N auter ann, sce Idie nes dà la vita, ve cunterei vel d' auter de nosta bela val de Ghe