Calindaru lu rumeri din Istrie/27
roze, carlĭi dişesc urea de aţea maĭ muşạt. Apa scacheà sus şi cạde cu spume în ur lac sapạt în marmurea ạbea caşi neavu. Noĭ îsno beĭalĭţ în boşca nostrea, zisa pastiru. Hladu lu copaci din boşche, iuşto şa ne piajeà caşi calĭile muşate din iardinu vostru. Campanĭele nostre îs coperite cu milĭun şi milĭun de roze. Ocolo de bạita nostrea inchea-s ciudea roze: rubidniţe, violiţe, margarete, schipune şi slavulĭe.
Şi creadeţ voi, che vrutcurile şi funtîrele nostre îs maĭ jạlic muşate de vostre? Cât îm piajeà mie ciudea vote cavtà ạpa cum iase din codri nostri de îrpea, ali cum cạd din vîrhurile verz cu spume jos în puţurile dila craiurile lu codri şi cum tîrlesc vred prin campanĭele nostre, caşi se-lĭ rear goni cirevà cătra mạra blavea.
Bire, zis-a lovâţu, dupa ce a vezut che za niş îs tote probele seale ca se rea face pe fecioriciu se rea meare cu ie — spure-m ce se-ţ reaş da neca-ţ rạtu cumvà graţiea mea che mnĭ-aĭ făcut bire? Țire cesta tacuin; ie e plĭir cu ţichin. «Ce potribea am io de ţechini voştri ? — zise pastiru; noĭ îsno siromaş, e pravo, ma n’aren potribea de niş. Ma, se reaş primi pinezi voştri mnî-aş vinde valoru mic lu me lucru ce v-am făcut. Roditelĭi melĭ se rea mînĭeà che m’am purtat cum n’a porteait; ielĭ mnî-av spus vạvic, che moreain jutà cit puten pe toţ carlĭi se aflu în potribea ali pericol.