Väìt, väìt us prëi vo' duquang

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search
Väìt, väìt us prëi vo' duquang  (1828) 
by Ermes di Colloredo
Poesie scelte edite ed inedite in dialetto friulano

LAMENTO Per essere mal corrisposto dalla sua Amante.

CANZONE

VÄÌT, väìt us prëi vo' duquang,
Väìt, väìt mortai, väìt pur tas,
E prëait dug di cuur fruz ed infang,
Che al no us tochi a vo, no vè mai pas.

Se al sì tratass di fami un par di forchis,
Se al si tratass di fami meti in cros,
E di butami fuur sun ches bëorchis,
Jò chiataress qualcun cussì pietos.

Väìt vo da l'Infiar simpri danaz,
Väìt vo Eretix, Lutars, Pagans
Väìt Ebrëos, Barbars, Renëaz,
E lagrimis us chiàdin tan cu pans.

Deh! vèbit compassion pins e cipress,
Deh! mòvisi a pietat vo plui durs crez;
Deh! vèbit compassion stelis e siess,
Deh! movisi a pietat chiasis e tez.

Väi per me ogni mar, ogni montagne,
Vai l'ire, la supiarbie e crudeltat,
Vai l'Afriche, vai l'Indie e l'Alemagne,
E mostre dut par me di vè pietat.

Ma ce ocor, che 'o stei plui a chiacarà,
Nanchie a fami sintì, se no sòi bon,
Cul miò amà, cul miò dì, cul miò prëà,
Di movi une fantate a compassion?

Jò sint, che di däur il cuur mi dìs:
Tu favelis al vint, l'è dut di bant;
Se al no l'è biel, jò ti dòi chest avìs,
Al bute vie lu timp cumò ogn'amant.

Cui cu è biel e garbat vegni indevant,
Anchie che al vebi poc altri di bon;
E cui cu è brut, tant vàl, che al stei di bant;
Sichè tant vàl che 'o vadi, puar minchion.

Donchie jò porai vivi senze cuur,
Jò che hai donat il miò, che pàssin agn,
A cui cu simpri lu ten sburtat fuur,
Come se 'o foss un dai chiavai dal Cragn?

Ma no l'è ver, nè manco al sarà mai,
Che 'o lassi sta cui cu mi fàs sta vif,
Plui prest mi sarà grat ogni travai,
E bon sarà par me dut il chiatif.

L'aghe prin tornarà di rive in su,
Sarà scur il soreli, la gnot blanchie,
La lune no sarà nè in su, nè in jù;
Dug sintaran sul cil in pid di banchie;

Lu fuuc prin sarà fred, la glazze chialde,
E in nissun luuc si vedaran plui stelis,
La plume in miez dai vinz starà ben salde,
E lis monz vogaràn a plenis velis.

In ta l'Infiar no saran plui tormenz,
Ju muarz si vedaràn a là par strade,
Ju muz laràn fasìnd prime lamenz
Che 'o vebi, che' che 'o ami, abandonade;

Prime si vedarà svolà ogni muss,
E pïaràn ju maz prime intelet,
E prime beverà spess ogni zuss,
Lu tuessin sarà dolz, mar il confet;

Prime ju class deventaràn pagnuz,
Par l'ajar svolaràn i buus plui pegris,
In contrast e' saran prin ju agneluz,
E i danaz a l'Infiar e' staràn legris;

Prin ogn'arbul plui sec butarà flor,
Prime des pioris füirà lu lof,
Prime ogni done sarà senze amor,
Prime ogni cuc farà cent uus par cof;

Sarà la nef ben nere, e il corvat blanc,
E sarà clar lu nul, scur il seren,
Sarà rosse la jarbe, verd il sanc,
Prime che 'o lassi sta lu miò chiar ben.

...........................................
...........................................
...........................................
...........................................

Prime vignarà il timp che lis polzetis
Laràn cirind mador par ogni vile;
Pa 'l mar si porà là cu lis scarpetis,
Senze barchie o batel pulit in file.

No sarà diferent il ben dal mal,
Il biel dal brut no si cognossarà;
Prime che 'o lassi sta cui cu mi ul mal,
Ma la fortune fuars si voltarà.

Mignave dami a divorà dai los,
Mignave fami sbridinà dai chians,
E dami past di mil corvaz golos,
Che un mi tiras pai pis, l'altri pes mans.

Olèso vedè un vif, ch'è pies di un muart,
Oso vedè dai uess senze medole,
Oleso senze cuur vedè anchie un cuarp?
l'è chì, ma senze flat, jè l'ombre sole.

Se jò vess dispojat duquang ju altars,
Se vess profanat glèsiis e covenz,
Se foss l'estirpator dai bogn cristians
Se il Diaul vess adorat, brusat i senz;

Se foss stat l'assassin, e il traditor
Di dug ju miei paring, fin di miò pari,
E se par fuarze vess jevat l'onor
A mes surs, a mes agnis e a me mari.

No sòi za chel, cu dè la sburte a Crist,
No sòi Neron, che sbultricà so mari,
Nè manco Jude, che al fo cussì trist
Di vendi Crist par sol trente dinari.

Pazienze: cussì vul la me fortune,
E cussì vul il miò destin fatal;
Jò sòi nassut sot une triste lune
Solamentri par sta grass come un pal.

Ce dì fatal, ce dì, ce dì crudel,
Che 'o mi pïai in cheste ret d'amor;
Qualcun si mangie i piz par sen di mel,
A mi si stuarz il cuur par seguì amor.

Sèi maladete l'ore che 'o nassei,
Sèi maladet cu mai m'inamorai,
Sèi maladet cu mai us cognossei,
Sèi maladet il dì che 'o mi lëai.

No sai parcè che 'o no nassei un muss,
O un lof, o un mul, o un camel, o un ors,
O une züite, o un barbezuan, o un zuss,
O un basilisc, o une lisiarte, o un sbors.

Se nassevi un chiastron, o un biel cavret,
O un grass purciel par trop mangià litun,
O un gruess chiaval, o pur un braf mulet,
Anch'jo varess plasut a qualchidun.

Se 'o foss nassut anchie animal infan,
Jere miei ciart, dal batìsim in poi,
O une bilite, o une salmandrie, o un chian,
O volp, o giat, che jò zà màrtar sòi.

Uei là vistut romit in qualchi bosc,
Là che 'o no viodi mai un cuarp uman,
Nissun sarà cu mi chiali di losc,
Almanco lenti, cu mi dëi afan.

Uei là pa 'l mond just' come van i maz,
Uei là ad intop just' come van i los
Sin che mi stan adun giambis e braz,
Sin che 'o deventi sord, gobo e mendos

.
Uei là tant, che mi puedin puartà i piz,
Fin che jò piard lu flat, lu cuur e 'l cuarp,
Infin che 'o chiati d'ogni sorte siz,
Fin che 'o deventi strupïat e uarp.

Cumò si va däur ju biei umors,
A cui cu simpri bale, salte e chiante,
E no s'inamoràit in chesg savors,
Che no chiatàis un bon in fra milante.

E us uèlin ben sin cu vo i volès mal,
Chest è l'amor di chesg schiavazzequei,
Ma quand che us han tirade al so segnal,
E s'impènsin di vo tan cu purciei.

Ma lu miò favelà, l'urlà d'un muss,
A l'è dut un, tant a dì ben che mal;
Donchie cui cu met dut däur lu luss,
Al lasse ogni pinsir sul chiavezzal.

Si vanze chest, servì di cuur fantatis;
Sfadiàisi fedei, duquang amait;
Ma no credit però che us vadin fatis,
Pur che femine sèi, no si fidait.

Sintìt cheste culì se mi simùle
Jo sòi in luuc che 'o viod e cheste e chel,
E mi chiale, e mi rid, e mi mazzùle,
E alfin chiad dut par miò major flagel.

Fradis: no si fidait mai di nissune,
E se volès cognossi lu bon fà
(Che nus fàsin ben lor bati la lune)
Dàisi bon timp, e no s'inamorà.

Oh miserie mortal di no' mortai!
Cimud che sìn tant maz däur fantatis;
Ma us dirai di biel: migne pensais
Che nàssin ju giatuz duquang des giatis.

Oh miserie mortal di no' mazzùi !
Cimud che sìn mazzùi däur mazzuelis
Ma senze semenà no nass pizzùi,
E si stente a fa tele senze spuelis.

Par stentà prevedèi jessi nassut,
Stei vot' dis Turc, e po foi batïat;
Subit finit, ma no foi intindut,
Cridai ta 'l miò lengaz: mazzat mazzat !

Oh mond ingrat, mond dispietat e crut !
Oh contrarie par me simpri fortune !
Parcè in tang tormenz sojo nassut,
E no mi rompi il quel stind in te' scune ?

Lei a chiase väìnd, simpri sberlant,
E vaìi plui di un an e di tre mes.
Murì me mari, e jò piardei po tant;
Se 'o tetavi trist lat, chiatai ben pies.

Foi dàt in mans d' une crudel madrigne,
Ben pies, essind müir di miò puar von,
No sai se sul plui biel si clami avigne;
Dinote crudeltat insin lu non.

Mi leve marteland parmiss chei murs,
Se alfin schiampavi per issi d' impaz,
Mi butave däur pantofui durs,
Come si parin fuur ju chians e i giaz.

Jèrin ju miei flagei armars, cridinzis,
Crùchiis e fiars di fuuc, chiavez di pal,
E di bogn pis sul cuarp in luuc di pinzis;
In chest mud puess contàus il manco mal.

Oh nature par me simpri crudel!
Oh mond par me pur sporc, amar e garp!
Nome al pensàlu al mi si drezze il pel;
E anchimò si manten il flat ta 'l cuarp ?

Par vo plui no m' incuri sta in chest mont,
Par vo plui no ten cont nanch' di me stess;
Par vo jò sòi ridot a di chest pont,
Che 'o no varai di bot piel su i miei uess.

Cui che vul vedè un cuarp flac e dolent,
Cui che ul cognossi ben d' amor lu frut,
Cui che ul vedè un meschin mest e languent,
Mi chiali me in ce stat che 'o soi ridut.

Cui che ul vedè un aflit e doloros,
Cui che ul vedè al mond un sventurat,
Cui che ul vedè un trist e lagrimos,
Mi chiali me duquant marturizat.

Sintìt se sòi nassut par mai vè ben,
Sòi nassut masse prest, o masse tart,
Jere miei che 'o nassèss un mangie fen,
O che subit nassut, subit foss muart.

Quand che 'o nassei, voltà lu cùl furtune,
Giò il sa sot ce planet che 'o sòi nassut;
Nassei di gnot, che no luseve lune,
Nè manco stelis; jere nulat dut.

Nassei cui pis denant, po il bust, e i braz,
Po il chiaf vignì däur in ste preson,
E subit foi lëat pies no cu i maz,
Segnai dug di vè ben ta 'l comedon.

Sudà,väì, sustà, zemè me mari,
Subit che mi sinti cui pìs devant;
Tribulà, ma tasè la gran comari,
Ma no tasei jò, co nassei sberlant.

Ma Dio! jere ben miei che o stess cidin;
Plui che 'o faveli, e plui torment mi nass,
E nissùn compatiss il miò destin,
E dug mi lassin fridi in ta 'l miò grass.

Si dìs, che a fa l' amor uelin tre chiossis;
Che us es dirai cumò cumò biel sclet:
A fassi ben olè des sos morosis,
L' amà vul sol, solecit e secret.

Ah Dio ! se chest foss ver, dulà saress
Di me un plui benulut in dut il mond ?
Jò us al dìs,che mai no us mandi mess,
Che 'o no saress dal ciart a niun sëond.

Ma cheste volte lu proverbi fale,
Che il mond cumò è voltat in confusion,
E no fasi l' amor cui cu no chiale,
Se al no l' è biel, garbat, e chiacaron.

E se al principi vess savut tant ben,
Fasevi miei a no dì nanchie un zit;
Plui che jò dìs, e plui in dispiet jò ven,
E po anchie un biel tasè no fo mai scrit.

In chiatarès d'ogni rason dal ciart,
Di garbaz, di grazios, galanz e biei;
Ma un plui fedel no chiatarès, me muart,
Nanch ' s' ogni dì an vigniss, che us oless miei.

Jò vòi, e se us hai fàt qualchi dispit,
Perdonàimal, che amor me l' ha fàt fa,
Chel che al comande a dug o tard o sclet,
Ma Giò us al dèi a vo prest a provà.

La vite piard, no puess plui piardi il cuur,
Murirai, se no amat, almanco amant;
Murirai se no chiar, sincer e pûr,
E varai di fedel almanco il vant.

Tasèt, che fuars daspò cognossarès
La fedeltat d' amor, la me costanze,
Se qualchi poc di me s' impensarès;
Ma di chest no mi ocor avè speranze.

Ju suspirs, ju sangloz, e ju sustarz,
No mi lassin vignì plui flat nè vos;
Credit, che 'o patiress par vo mil muarz,
E culì resti mut e lagrimos.