Sonett 3

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search
Sonett 3  (1510) 
by Lanzin Curt

Lanzin Curt (1460 ca.-1512)

Sonett 3

Ve' scià chilò, ch'ét mò sciansciá, sempion?
No fet mò má a criam dré, pinzijruò?
No set che t'havariss invidia ai zuò
se chì a Miran 'n t'havis mostrá ai toson?

Te dis parsciò parol mò da babion
 cos ch'al se vergognarev i buò.
Pensegh on pó mò su, a tò sen, incuò,
te vedaré t'é habiú on bel cermeson.

L'è ver che 'l t'è stai dig t'é compagnon
del Solta in sbarra, e che l'è ona ovra goffa
quella t'é facio, e t'é dra ca Tacon.

Ma, in nom de Dè, n'el ver? usma la toffa,
te vedaré persciò che con rason
ne spuza i tò versasci più che loffa.

S'te me vo ben no roffa:
te no sé manche ben quel che stò in dr'airo,
che 't vorom fà parì on gross alumairo.

ʔ