Servitor devotissim, miò paron

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search
Servitor devotissim, miò paron  (1828) 
by Ermes di Colloredo
Poesie scelte edite ed inedite in dialetto friulano

Al Signor N. N.

CANZONE

SERVITOR devotissim, miò paron,
Cumò che dal palaz sìn dismontaz,
Duquang in sin a chì si sin puartaz
Par gioldè un poc la so conversazion.

Par avè in chestis fiestis qualchi spass,
Che al no si po' chiatà dentri in citat,
Insolidum duquang avìn stimat
Di fa cun il tabar chesg quatri pass.

No avìn volut carozze, nè pujeri,
Nè sedie, nè letighe, nè carete;
Senze nuje d'umor, cussì a la sclete,
Avìn volut vignì cu l'abit neri.

Anzi jò par servì la camarade,
E par no fà lu savi cun tang maz,
Mi hai contentat di fa dut chest vïaz
Cun scarpe nere e cun chialze incarnade.

Ma us in dirai di plui une plui biele,
Se nus vignive fan, par munizion
Jò hai volut puartà in che ocasion,
Senze fami prea ste formäele.

E jò no hai stimat un bagatin
Di vignì cu lis scarpis di legnet;
Anzi, che par podè chiaminà sclet,
Jò soi vignut vistut cu l'urmisin.

Seben, fradi miò chiar, a dius il ver,
Se avess mitut ator anchie un gaban,
E lu sàn dug, lu savès vo sior Zuan,
Nè plui nè manco saress stat lizer.

E jò cospè di Giò soi stat a chel,
Cu ha promote che risoluzion,
Jò sai, che 'l credarès cun gran rason,
Savint la bizarìe dal miò cerviel.

Ma jò mo soi vignut in conclusion
Par fa vedè a ciart tal qual fruje,
Che se mi stìmin simpri bon da nuje,
Almanco par lachè jò sarai bon.

Ma jò lafè su chest cussì biel pont
No mi hai volut lassà nuje prëà,
Anzi pe' voe che 'o vei di chiaminà
De' monperiglie no hai tignut za cont;

Nè manco des chialzetis nè des puestis,
Nè pur de curdeline dai bragons;
Ma par servì di bruchie chesg parons
Hai quasi dissipat l'abit di fiestis.

Ma jò che 'o sòi amì de veretat,
'O uei ben confessàle clare e nete,
E'stat efiet lafè de bocalete,
Che a capità fin chì nus ha sfuarzat.