Quand che Tunin sburte la vos al chiant

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search
Quand che Tunin sburte la vos al chiant  (1828) 
by Ermes di Colloredo
Poesie scelte edite ed inedite in dialetto friulano


In lode del Sig. Tonino musico celeberrimo.

S ON E T T O

QUAND che Tunin sburte la vos al chiant,
Che vos cu pàr un campanel d' arint,
Estatic jò mi stoi là fra la int,
E il so chiant al miò cuur è un dolz inchiant.

Se al mi pizze, che vos mi va russant,
Se al mi duul, che to vos mi va lenzint;
Ogni miò sens a consolà mi sint,
E voi in dolz deliqui in chel istant.

Di semëà chel chiant mi ven avis
Al rusignul gran music di taviele,
Ma il to gran mert al paragon disdis.

Tunin, jò t' in dirai une plui biele:
Se al si chiante cussì in Paradis,
Lassù tu saràs mestri di capele.