Qual plazze fuart in plan o in quel plantade

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search
Qual plazze fuart in plan o in quel plantade  (1828) 
by Ermes di Colloredo
Poesie scelte edite ed inedite in dialetto friulano

LA SORPRESA

Al Sig. conte Federico N. N.

CANZONE

QUAL plazze fuart in plan o in quel plantade;
Munìde di presidi e di canons,
Cun fuesse, quintrifuesse e bastïons,
Che d' esercit stranìr vegni tacade;

Se il General è bon mestri di uere,
Al alze cun gabions gran batarie,
E cum bombis, fornei e artigliarie
Di rìndisi paron ben prest al spere.

Avanzand cui aproz al va planc planc
Infintant che in te' fuesse al ha sbochiat;
Granàtis e canon ten preparat,
Par jevà lis difesis a ogni flanc;

E viars il balöard il canon drezze
Par fa dai fondamenz crolà lu mur,
E bersajand al va simpri däur
Fin tant che dirupat, forme la brezze.

Dispon ju siei soldàz a dà l'assalt,
Un caporal, sargent e un bon tenente,
L' un cun dis, chel cun ving, l'altri cun trente,
Plens di coragio ognun va ardit e salt.

Un altri va daspò braf e gajard
Cun cent altris soldaz vie seguitant,
Combatind cun gran cuur al va indevant,
E su la brezze alfin plante il stendard.

Ridòz i difensors in confusions,
Disperaz di podè plui fa difese,
Bandere blanchie alzand tratin la rese,
E la plazze si rind a discrezion.

Plazze è la me tirane, e plazze fuart;
Sòi jò lu general cu va a tacà:
Ma t' impromet che mi ha fat ben sudà,
Prime cu fa la brezze al bolöart.

Hai alzat batarìe cul miò canon,
Ma il polvar ch' ere umid no chiazzave;
E il miò piez ogni tant je m'imbochiave,
E mi deve sborfàdis di peston.

Un dì a' mi fasè une quintrimine
Par fa là in ajar ogni miò dissen;
Di ritirami alquant jò stimai ben
Par no sta spetator de me ruine.

Moschetadis di tuarz che fulminavin,
Eserciz di dispiez simpri in campagne,
Plui crudel no che' l Turc in Alemagne,
Chei voi sassins, meschin ! mi bersajavin.

Ma vedind che a' no 'l jere alfin rimiedi
Di pïà par assalt roche sì fuart,
Mi disponèi di doperà un' altr' art,
E tentài di pïale par assedi.

Scomenzai a tentà l' inteligenze
D' une persone assai me amorevul,
E cun promessis me rindei plasevul,
Par ridù l' interess a convenienze.

Mi valèi dal precet e da l' usanze,
Che omnia per pecuniam facta sunt,
E sperai di spuntà cun chest assunt,
Come cu fàs mestri Lüìs in Franze.

Tentai un dì di volèmi abochià
Cu l' inimì a tratà sol di me pueste,
E mi disè (che tal fo la rispueste)
Che 'o less di grazie a fami buscarà.

Tentai di gnot tiràle a une sortide
Par dài aduess, e stei simpri in aguat;
Ma lu miò bon pinsir restà ingianat,
Che zuje miei di me la so partide.

Tentai alfin dug i partiz plui fuarz,
Par ridù cheste plazze in te me man.
Promessis, donatifs sere e doman,
Ma tant zovave, cu l' incens ai muarz.

E vidind il negozi disperat,
E siarat ogni pass al miò dissen,
Plen di rabie e furor, plen di velen
Rissolvei di fa l' ultin atentat.

Clamai l' araldo, e i disei: va là;
Dì al nemì che al si rindi a buine uere:
Se no, se par assalt entri ste sere,
A domandà quartir no zovarà.

Farai strage crudel e distruzions,
Farai vendete d'ogni dan passat;
Se dut il parapet è squinternat,
Entrarai cul canon e cu i gabions.

Partì l' Araldo e fasè l' ambassade
A l' inimì, presint dut il presidi;
Ma dopo un piez disè: mitìnsi a ridi,
Che jò no stimi un quar la so bulade;

Percè che sul principi ha tant sbarat,
Che al ha frujade ben la munizion,
E il polvar ch' è restat non è plui bon,
E lu canon sta simpri dismontat.

Dì che par pïà une tal fortezze
E' i uelin balis d' aur e no do plomp;
E a cui cu ha vöe di montà su in somp,
A no i vul bräure, ma aquartezze.

Jò sintìnd chest partit, notai lu colp,
E pensai subit di mudà parè;
E indovinai ce che oless dì custiè,
Che lis zariesis no mangie la volp.

Ofindùt altamentri, jò stei atent
Par machinà un qualchi stratageme,
E scomenzai ad operà cun fleme
Par arivà al fin dal miò intent.

Stimai che cheste infat foss la plui biele:
Dèi di man al metal che a dug plas tant,
E tant jò m' inzegnai, e fasei tant,
Che dèi la dormie ad une sentinele.

E chest al jere un vieli caporal,
Cu veve nonant' agn di bon servizi;
E par no dà dal fat alcun indizi,
Lu recipe metei in tal bocal.

Chest cuarp di uardie al jere assai vicin
A la stanze cu duar il Comandant,
Che Dio uardi che al foss trop vigilant,
Mai la sorprese no veve bon fin.

Mi valei d' une gnot oscure e brune,
Cidìn cidìn, nè si sintive peschie,
Mi alzai planc planc su la saracineschie,
E mi logai dentri in te' mieze lune.

E sintìnd l' inimì che 'o jeri entrat,
Dè il cùl indaùr par fa la ritirade;
Alore jò tirai une stocade,
E m' al sentii sot di me distirat.

Vidìnsi sorprendùt in sul plui biel,
Dopo tantis bräuris che al vè fat,
Deponè lu rigor, si rindè afat,
E mi lassà la plazze cul chistiel.

Fidrì, cussì va il mond: un soldat braf
E cu sei veteran a no 'l si piart,
Seben che al chiate ostacul sì gajart,
al sa zujà di man, e miei di chiaf.