Page:La storia di li Nurmanni 'n Sicilia, cuntata di lu Griddu.djvu/8

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search
This page has not been proofread.

misi li manu a li capiddi, e ’ntra di mia stissu dicìa: Aghira est. Ma siccomu stu pezzu di storia mi piaci assai, pirchì in sugnu ’nnamuratu fradiciu di li Nurmanni, mi vinìa forti a lassallu; pri cui dissi: Sciruppamunnilla, comu est est, e com’arrinesci si cunta.

Ora ch’ è bedda lesta, vi l’apprisentu comu ’na puviridduna; hajaticci piatati, pirchì la mischina nun havi a nuddu, e havi bisognu d’appuntiddu. Si cci dati un sulu ammuttuni, è fatta la festa!

’Ntantu, vidennu ca la cosa pigghia bastanti ogghiu, pri nun farivi struppiari tant’assai li sacchetti, pinsavi di spartilla ’n quattru parti. La prima parti parra di la vinuta di li Nurmanni e di zoccu fici lu gran Ruggieru, ’nsemmula cu sò frati Rubertu, pri libbirari la Sicilia di li Saracini; la secunna parti parra di Ruggieru secunnu, primu re di la Sicilia; la terza di Gugghiermu primu, dittu lu Malu, e la quarta di Gugghiermu secunnu, dittu lu Bonu.

Si vuautri vi sbrazzati, e iu mi sbrazzu puru, e cci junciu la „Storia di la casa Sveva ’n Sicilia,“ e si va attacca cu chidda di lu „Vespiru sicilianu.“

Pri cui manu a la sacchetta, cà lu tavirnaru voli li picciuli!

Palermu, giugnu 1882.


Antonio Palomes.