Page:La storia di li Nurmanni 'n Sicilia, cuntata di lu Griddu.djvu/28

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search
This page has not been proofread.

—Cci haju piaciri; dissi lu Prisidenti. Cu' renni mali pri beni, la sò mali prestu veni.

Lu principi di Salernu nn'era cuntintuni, e s'animustrava cu li Nurmanni di cori granni, e l'abbunnava di onuri e di ricchizzi. Sta cosa però fici appagnari a 'na pocu di fatti a cani d'urtulanu, chi nun mancianu trunza iddi, e mancu nni fannu manciari ad autri; e cu dda mala lingua peju di virrina, misiru a fari pirtusa 'ncontra di li Nurmanni, e tantu ficiru e tantu dissiru, ca lu Guaimaru si misi 'n fausu.

—Eh! a lu mali si cci cridi cchiù prestu di lu beni; dissi un Parpagghiuni.

Griddu—E misi a circari lu modu e la manera di livarisilli di 'n coddu. Mannarinnilli accussì a trugghiu, nun cci cunvinìa, pirchì si scantava di la reprica di zoccu ficiru a Pandorfu; vicini mancu li vulìa, ch'avìa crittu tuttu chiddu chi cci avianu 'nfurgiutu li so', e lu mischinu avìa un cori d'asinu e nautru di liuni.

'Ntamentri Giorgiu Maniaci s'ajutava cu li manu e cu li pedi, pri cogghiri cchiù surdati, pirchì cci vulla aggiustari li custuri a li Saracini. A Guaimaru cci parsi chista 'na bona cugnintura pri livarisi li Nurmanni di 'n coddu, e chi pensa di fari? Di scarricaricilli a Maniaci.

Maniaci, ch'avìa 'ntisu li prudizzi, chi sapìanu fari, nun si lu fici diri du' voti, e fici pezzi caudi ed ogghiu; e Gugghiermu, Droguni e Unfredu cu triccentu cavaleri parteru di la Calavria 'nsemmula cu Maniaci e l'esercitu grecu l'annu 1038, e sbarcaru a Missina.

Li Saracini, comu li vittiru veniri, dissiru: Genti a nui? Jamucci a scrusciri lu cozzu.—E senza tanti chiacchiari si cci misiru di 'n facci; e nni vulìanu quattru vintini, pirchì eranu boni appuntiddati; e 'ntra quarchi scampuliddu, a li Greci cci scutularu lu pruvulazzu.