Page:La profezia di Giona (Abis, 1861).djvu/13

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search
This page has been validated.


CAP. IV.


E GIONAS si fiat affliggiu cun grand' afflizioni, e si fiat inqûietau:
2 E hiat pregau a su Signori, e hiat nau: Ti pregu, o Signori, forsis no est custa sa paraula mia, candu deu femu in logu miu? Po sa cali cosa mi seu antiçipau a mi nci fuiri a Tarsis. Poita sciu, chi tui ses Deus clementi e misericordiosu, pazienti e de meda piedadi, e perdonas a sa malizia.
3 E immoi, Signori, pigandi, ti pregu, s' anima mia: poita po mei est mellus sa morti, chi no sa vida.