N'i pitricu mușeata-n'i dor

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search


N'i pitricu mușeata-n'i dor

Papahagi, Tache. Antologie Aromănească. Ed. Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1922, p. 248


N'ĭ pitricu muşeata-n'ĭ dor,
Lilice dit hoarâ lor,
Ş’tu Iilice carte-avea
Şi tu carte n'i scria,
În'ĭ scria jilos şi-amar :
„Gĭone picurar !
„O laĭ gĭone di tu munte,
Cu Iuţeafirle tu frunte,
Gione picurar !

„O laĭ gĭone picurar,
Di cînd n'ĭarsişĭ calea-ambar
S’lăndzidzîră laĭle oĭ,
Că nu-ĭ vîrnu dînîpoĭ;
Putridzî şi-a tăŭ cutar,
Gĭone picurar!
Plîngu fadzl'i şi fîntîn'ĭle,
S'deapiră, s'dirină chin'ĭl'i,
Gĭone picurar!

„O laĭ gĭone picurar,
Di cînd n'ĭarsişĭ calea-ambar
S'lăndzidzîră n'ĭalile,
N'ĭalile ca stealile,
Că nu pot tra s'Ie-angan ĭar,
Gĭone picurar !
Şi va s'chĭară laĭle n'ĭale !
N'ilă nu-aĭ, gĭone, di eale,
Gĭone picurar?

„O laĭ gĭone, gĭonle-a meŭ,
Si-n'ĭ te-agĭungă dorlu greŭ,
Dorlu greŭ di γîcîl'i-a tăĭ
Şi di dol'i-n'ĭ ocl'i lăĭ,
Şi s’te-aducă cama tr'oar’,
Gĭone picurar !
V'inu, gfĭone, v'inu, frate,
Nu-ĭ picat de-a meale n'ĭate,
Gĭone picurar?”