Muscopolea
Piste şeapte oahte-analte
Ş'piste şease văľĭurĭ alte,
Cu-a ľeĭ ńiľe di palate
Maşĭ tu marmură ncľigate,
Cu grîdińĭ di trandafile,
Di zambile ş'caramfile,
Ca icoana raĭuluĭ,
Cum nu-ĭ dată-a graĭuluĭ
Ca si-u cîntă ş'ca si spună
Muşuţeţli-ľĭ dipriună ;
Tru-aţea pustă Arbinşie,
Tru fureasca Toscănie,
Di duşmańĭ anvărligată,
Zlipsită şi-alăvdată,
Ţe tru lux antreaţe ş'Polea —
Doarme, doarme Muscopolea !
Luna luńineadză 'n sus,
Ş'canda pardislu-ĭ dipus.
Pi-ascumta nîsă străbate
Prit avutile palate
Ş'veade stoluzma din case :
Ţe fustăńĭ maşĭ di mătase,
Ţe chilińĭ dit Misirie,
Ţe γiliĭ dit Viniţie,
Pîń ş’pri mestre-s minduhiĭ,
Ş'meturle poartă fluriĭ.
Doamne, Doamne, cîtă-aveare,
Nu-are tu vîr graĭŭ spuneare !
Tr'aţea cîńĭľi di-Arbineşĭ
Ţe pri nîşĭ nu-aŭ ni cîmeşĭ,
Totuna ziľĭu ľĭ-avură
Ş’vor si-u mpradă, vor si-u fură.
Ma Muscopolea nu s'lasă,
Că sunt gĭońĭ tu iţi casă,
Suntu ş'featile gĭuneale,
Ţe tu carne trag fîr’ jale !
Ņĭadză-noapte... Dormu toate ;
Niţi vimtul nu ma bate ;
Niţi frundza ş’ea nu s'mină.
Maşĭ diparte ’nă luńină
Tru ’nă casă ńică s'veade,
Ş’tu firidă nveastă şeade.
E Bilina, e Bilina,
Nveasta al Nicola-al Sina: —
Sihărichi-aseară-ľĭ loară
Că va-ľĭ yină gĭonle-astară,
Gĭonle-a ľeĭ fugat tru xeane
Cu treĭdzăţĭ di caľĭ cărvane,
Trîşĭ la Pesta ş'ma diparte,
Iu nu-agĭundze niţi carte.
Tr'aţea somnul nu u-acaţă,
Stă cu-un ficĭuric în braţă,
Cu ma nale strańe ndreaptă,
Vrutlu nîsă 'şi lu-aşteaptă.
Ş'tut mutrindaluĭ în dzare,
Greaşte : „Doamne, ţe nu lu-are?
Nacă furĭ ľi-inşiră ’n cale ?...
S’lu-aĭ tu mînă, Dumnidzale !”
S'toarnă-apoĭ cîtră ficĭor
Şi-l dizńĭardă cu mult dor :
— „Stăĭ, nu dorńi puĭlu-a meŭ,
Că va s'yină tată-tăŭ,
Va-ńĭ ti veadă că criscuşĭ,
Tine, scumpe di Mitruşĭ ;
Ş'va-ńĭ ţ'aducă fesi ş'brîn,
Ş’un mînzac cu şeaŭă ş'frîn,
Şi-alte multe muşiteţ,
Ţe laĭ doară şi ghineţ !”
Cu-adăstare-apoĭa ĭară
Ocľi-şĭ toarnă cîtr'afoară
Ş'greaşte corba di Bilină :
„Ţe nu lu-are, Doamne, s'yină?!”
Ma nu treaţe oară multă,
Ş’cum sta nîsă di ascultă,
Avde-a călăuzluĭ cloput
Ţe yinea di cîtră Şoput.
Călăuzlu arujeaşte
Iar Bilina s’hăriseaşte :
„Yine, yine !" strigă 'nă-oară ;
Fudze crundu piste scară,
Ş’cu-alăgare ease ’n cale.
Ma acloţe... Dumnidzale !
Ţe-ľĭ ved ocľi-a li Biline ?
Călăuzlu singur yine,
Cu sîmarlu-arăsturnat
Şi-arujeaşte ca turbat.
Ea ’l mutreaşte cu ńirare
Ş'greaşte-apoĭa cu lăhtară :
— „Ah, cărvanea u mprădară
Ş’pi Nicola ’l vîtîmară !
Lele corba, corba-ńĭ di-eŭ,
Ţe si-ńĭ fac trî gĭonle-a meŭ ?!”
Tru-aţea oară cîndu greaşte,
Ia, că veade nclo că-algheaşte
Pi-altu at un om călare,
Ş'yine, yine cu-alăgare ;
Ia-l, se-aproache, îl cunoaşte,
E bărbat-su şnîsă-ľĭ greaşte :
— „Ţe-aĭ pîţîtă, Cola frate,
Ş’ĭu-ĭ cărvanea, moĭ mărate?...
— „Nu mi ntreabă, lea muľĭare,
S’duse tută-a noastră-aveare,
Arbineşľi mi mprădară;
Ma dă-ńĭ armile truoară
Ca s’nă batem cu gĭunatic ;
Dă-ńĭ şi cornul di-avinatic
S'diştiptăm Muscupuleanľi,
Pîń nu-agĭumsiră Dibreanľi,
Cu-aţeľi cîńĭ di Culuńĭaţ
Ş'Malesoţľi blăstimaţ ;
Sute ş’ńiľe se-adunară
Ş’yin s’nă calcă-aestă seară”.
Armile atunţ ľi-aduţe,
Nîsu ’şĭ faţe treĭ orĭ cruţe
Ş’di tru cornu treĭ orĭ bate.
Boaţea văľĭurle străbate
Şi s'dişteaptă ńicu ş'mare, —
Ştiŭ că nu-i bună hîbare !
Muscopolea s'luńineadză
Ş’pi tu case scîntiľiadză
ńiľe di luńińĭ ca steale ;
Gĭońĭľi es cu arme ’n cale,
yin şi feate nimărtate
Cu fuşeţle adărate,
S’ducă a gĭońilor agĭutor
Di strigă ţ’un laĭ ficĭor :
— „Yinu, moĭ fitica meao,
Cu fuşeţle tru pudeao,
Noaptea estă easte-arao !”
Vińe oara oarăľeĭ,
Oara chirdăcĭuniľeĭ !
Arbineşľi se-aprucheară
Ş'Muscopolea nvărlîgară.
Ma atumţea, Dumnidzale!
Acăţară s'cadă steale.
Taĭfurle di-Armîńĭ nu-aşteaptă,
S’duc şi s’bat la luptă ndreaptă,
Toţ cu armile tru mîńĭ,
Bagă moartea tru pîngîńĭ ;
Trag cu ĭutîgăńĭle ndreptu,
Şi-Arbineşľi nu ţîn cheptu ;
Fug înclo şi s'toarnă ĭară,
Piste nîşĭ tupoare-azboară,
Cad ca frundza tu Brumar
Şi ca schiclu tru-Alunar ;
Mulţî cad di doaŭle părţî,
Stogurĭ, stogurĭ s’fac di morţî;
Sîndzile ca valea cură,
Şi-Arbineşľi-atunţ vidzură
Că nu s’ţîne chept cu Armîńĭľi,
Ş’ĭară s'trapsiră pîngîńĭľi.
. . . . . . . . . . . . .
Ma cînd vińiră-a doaŭ’ oară,
Fîră ńilă se-alumtară,
Piste mărşi năşĭ călcară
Ş'tu Muscopole intrară.
Di inate ţe-ľĭ avură
Că tru dzaţe ańĭ nu ptură
Ca si-u calcă ş'ca si-u fură,
Nîşĭ si-u mpradă nu ma vrură.
Ma dit dosprădzaţĭ di locurĭ
Îľĭ băgară, cîńĭľi, focurĭ,
Ca ţiva s'nu ma se-aleagă ;
Ș’tr’ună siptămînă ntreagă
S'dusiră averle toate
Ş’cu palatele muşeate !
Azĭ Muscopolea îţ pare
Ca vîrnu murmintu mare ;
Mărmurĭ frîmte-aclo s'ved nică,
Ş'inima ţî si dińică
Cîndu treţĭ di u mutreştĭ,
Ş'firă s'vreĭ îţ yine s'greştĭ :
„Doamne, ţe lîeţ au faptă
Di Armîńĭľi-ahîte-aŭ traptă ? !”