Mi dà tant gust, Francesc, e tant dilet

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search
Mi dà tant gust, Francesc, e tant dilet  (1828) 
by Ermes di Colloredo
Poesie scelte edite ed inedite in dialetto friulano

Donna brutta, sporca e pidocchiosa che vuol esser bella.

SONETTO

MI dà tant gust, Francesc, e tant dilet
La vezzose beltat di Jacumine,
Che in vaghegià chel delicat viset,
Mi pàr di vè la retenzion d' urine.

Spolverize la chiome il glandonet,
E lu tartar pedòli fàs rüine;
Ma se l' ongle lu gafe e no l' è sclet
A schiampà, si refàs la püarine.

Chel voli traditor al sta in aguat
Par ferì dentri il scuss come lu cai;
Chel nas zigant lu ten miez taponat.

Di chel cu no si viod po tasarai,
E lassi lu so tuf a l' odorat
Di chel Orfeo cu chiante il mes di mai,