"Limba noastră" (Our language; Romanian pronunciation: [ˈlimba ˈno̯astrə]) is the national anthem of Moldova. It has been used since 1994 and was officially adopted on 22 July 1995.
For a short period of time in the early 1990s, the national anthem of Moldova was "Deșteaptă-te, române!", which was and remains the national anthem of Romania. The lyrics were written by Alexei Mateevici (1888–1917) a month before his death. Mateevici contributed significantly to the national emancipation of Bessarabia. The music was composed by Alexandru Cristea.
"Limba noastră" is based on a twelve-verse poem. For the officially-defined national anthem used today, the verses were selected and reorganised into five stanzas of four verses each; namely the first, second, fifth, ninth and twelfth verse respective, which are highlighted in bold.
Romanian original
Moldovan Cyrillic (official in Transnistria)
English translation
Limba noastră-i o comoară în adîncuri înfundată Un șirag de piatră rară pe moșie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde într-un neam, ce fără veste S-a trezit din somn de moarte ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cîntec
doina dorurilor noastre
Roi de fulgere, ce spintec
noruri negri, zări albastre.
Limba noastră-i graiul pîinii
cînd de vînt se mișcă vara
In rostirea ei bătrînii
cu sudori sfințit-au țara.
Limba noastră-i frunză verde zbuciumul din codrii veșnici Nistrul lin, ce-n valuri pierde ai luceferilor sfeșnici.
Nu veți plînge-atunci amarnic
că vi-i limba prea săracă
Și-ți vedea, cît îi de darnic
graiul țării noastre dragă.
Limba noastră-i vechi izvoade
povestiri din alte vremuri
Și citindu-le ’nșirate
te-nfiori adînc și tremuri.
Limba noastră îi aleasă
să ridice slava-n ceruri
Să ne spiue-n hram și-acasă
veșnicele adevăruri.
Limba noastră-i limbă sfîntă limba vechilor cazanii Care-o plîng și care-o cîntă pe la vatra lor țăranii.
Înviați-vă dar graiul
ruginit de multă vreme
Ștergeți slinul, mucegaiul
al uitării ’n care geme.
Strîngeți piatra lucitoare
ce din soare se aprinde
Și-ți avea în revărsare
un potop nou de cuvinte.
Răsări-va o comoară în adîncuri înfundată Un șirag de piatră rară pe moșie revărsată.
Лимба ноастрэ-й о комоарэ ын адынкурь ынфундатэ Ун шираг де пятрэ рарэ пе мошие ревэрсатэ.
Лимба ноастрэ-й фок че арде ынтр-ун ням, че фэрэ весте С-а трезит дин сомн де моарте ка витязул дин повесте.
Лимба ноастрэ-й нумай кынтек
дойна дорурилор ноастре
Рой де фулӂере, че спинтек
ноурь негри, зэрь албастре.
Лимба ноастрэ-й граюл пыйний
кынд де вынт се мишкэ вара
Ин ростиря ей бэтрыний
ку судорь сфинцит-ау цара.
Лимба ноастрэ-й фрунзэ верде збучумул дин кодрий вешничь Ниструл лин, че-н валурь пиерде ай лучеферилор сфешничь.