La prejere di un disperât

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search
La prejere di un disperât
by Arturo Zardini

O Signôr plen di bontât
Vô che podés dut
faséit durà la vuere
fin ch'al è dut distrut.
Faséit murî la int,
crepâ i animai;
che puarti vie il vint
duch cuanch i vegjetâi.
Tornait po dopo in tiere
creait un altri mond,
che no 'l conossi vuere
ch'el sedi un mond plui mond.