La mulinarie

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search
La mulinarie
by Caterina Percoto
Prosis Furlanis

LA MULINARIE[edit]

Vué un an, gran funerál te vile di Pavie. A jere muarte la mari dal plevan, viele di otantagns. Duëh i predis dal circundari, une cuantitát di torcis, une lunghe procession di int e daür dute la sò parintàt, uns setante almancul tra nevóts e pronevóts. Done Menie Durie a jere stade une fémine di corag che, daspò salvade la Chase di so pari, e a tignút drete ché dal marit e implantadis cuatri fameis cu la sò Shernazie.


A sedis agns, Menie a jere brave e buine come dutis lis fantatis. A ubidive, a lavorave, a tignive cont dai siei fradis e des sôs surutis plui piculis, a judave só mari atór il besteam, s'al ocoreve a deve une man tal mulìn, a saveve la dutrine; dal rest tal châv côtulis e golets e grumaluts di fieste e la cassele dal basili e la canele.


Une grande disgracie a vignì a sveâle. Sâr Cec, so pari, natîv di Bracan, al veve cholt a fit un mulìn su lis nestris rois. Cuanch'al vignì a plantâsi chenti, Menie a jere pitinine e sò mari le puartâ in tal grumâl. Atîv e galantomp, in pôc timp al veve fats unevore di aventôrs. Núv fruts a jerin nasúts daspo di Menie, e il mulìn vieri e dirocât, cun dôs solis chamarutis, al jere ristret par lozâ la creSude famee. Sâr Cec al jere stát plui voltis a fevelâ cul paron. Pazience par lôr; ma il cuviert in malore al lassave plovi pardut, lis farinis e 1 sacs si bagnavin, j levin di mâl ju impresch. Il paron nol veve trope voe di spindi: al prometeve, al tirave il fit, e ch'a vadi come ch'a vil.


A jere la vilie di Sant Andree, la seson des plois: par plui di un mês al veve simpri Sirocât e in chê gnot al sglavinave. Sâr Cec al jere lat a durmi: in tal mulin a jerin restàts sù nome doi fruts: Jacumin di tredis agns e Mignete plui picule. A tindevin 'es muelis e une lum pichade in jenfri 1 séhassuj ur faseve un fregul di lusôr. Ur veve parât plui di une volte di sintî a cricà,


10


cuanche dut int'un bot si ferme une muele. A dispichin la lum, a corin a viodi. Une maserie di rudinac jeSût jù dal mûr al veve sapulide la torte e doi bocons di piere colâts dal ricuadri a tignivin inclaudât il mêl.

Jacumìn spaurît al côr disore a visâ so pari. Sâr Cec, ch'al jere stát anche in chel di dal paron par dí che la murae a jere sclapade e che no si podeve plui tirà a lung, stuf di tantis coretis fatis simpri diband, strac e mie2 insumiat, j rispuindè al frutat: "Ce vüstu che ti fasi? Jo no soi migo muradór!" e, dade une voltade, al tornâ a indurmidîsi.

A forin lis ultimis sôs peraulis parcê che il frutat, tornát tal mulìn, al viodê la lum ch'a balave, i trâvs ch'a scloteavin e come par instint, Chapade pal braë sô sûr, al dé un salt für de puarte: e Ju t'un atim dut il mulìn al si sdrumâ te roe.


AI jere tal câr de gnot, al sglavinave a selis, lis bassis dutis sot aghe, e chej ch'a vevin sintût il fracàs de ruvine e il ciulá di chês puaris creaturis no olsavin a traviersâ la campagne par vigní a viodi ce ch'al jere sucedût. Ma sul cricâ dal dì une cuantitat di int a jere ga tal curtiv, corüts di ogni bande, e duch deve une man par liberàju des ruvinis.

Une jone Chadude a traviers dal jet a veve copàt sar Cec. Done Ane le ghavarin fôr vive par meracul, jé e un frutin di tete; 1 altris in Chamese a trimavin te ploe, a ciulavin disperáts atôr dal cadavar disfigurât dal lôr puar pari.


Un govin, che pai ripárs de roe al vignive dal mulin disot, al viodé une scune ch'a leve jù pa l'aghe e al rivà adore di chapâle prin che si voltàs e, salvade la pipine ch'a jere dentri, le puartâ tal brac a sô mari che le crodeve $a pierdude. Al fo in ché istesse zornade che un mulinâr, che di un piec j faseve l'amòr a di chel mulin, al lè dal paron e j proferi di pajaj cualchi éhosse di plui par là lui in chel sit, stimand che done Ane cun


11


dis creaturis, nissune anchemò di vore, e cence marit, a dovès la a pan.

Sar Cec al jere anchemò su la bree che un ami al vigni a visâle. La puare fêmine disperade si metê lis mans tai chavêj e Chaland 1 fruts che j vaivin intôr: "Ah, puaris creaturis més", a diseve, "púars vuarfins, duch sunt'une strade, duch a pan!" Ma Menie ch'a jere stade fin in ché volte cul cúr ingropát cence dí une peraule, si buta in genoglon e: "No, mari", a gurave, " se Diu al vorà, nò che no sarin a pan!". E in chel moment si sintì a cresi l'anime, come se Diu le ves metude jé par tamon de famee.


Il paron a chel tâl ch'al domandave il mulìn j veve rispuindôt: "Volìn viodi prin ce ch'a fasarâ cheste vedue".


Menie si metè a diregi il mulin. Govenate e fuarte, a leve a čhariâ come s'a fos stade un omp. A passave par chês vilis a mûl come une saete, a durmive lis gnots interiis sui molestačs par custodi lis farinis; l'Unviêr, cuanche si glačave la roe, tirade sù in cinturie, cu la manarie a liberave i rôts.


Chenti si ricuardin ančhemò di vêle viodude a traviersâ l'aghe de Tôr cui sacs ch'a menave a Percût; a veve cûr di vignî jù di un granâr cun nûv pesenâj su la schene e 1 čucuj tai pîs. No jere biele, Menie: ma cuanche, sintade sul mâl, lu faseve cuatrinâ par chês vilis e l'ajar j faseve svintulâ i chavêj che j Chadevin ju pes spâdulis in ricots, la int si fermave a saludâ la brave mulinarie ch'a veve salvade la chase di so pari.

Sôs sûrs Julie e Mignete, ch'a jerin lis plui grandis, le seondavin; siei fradis le ubidivin e il mulìn, invezit di pierdi, al cuistave aventôrs. In chel mulìn dutis lis voris si fasevin cun règule. Done Ane a jere une brave parone di Chase, a nudrive une cuantitât di besteam e a carnavâl 1 siei purcits a jerin 1 plui biej dal rojál e ju vendeve simpri cul flôr a l'orele.


In gracie di Menie duch 1 frutats a tiravin par un fil e done Ane, prin di muri, a pode viodiju duch ben implantats. Julie e


12


Cici e ân cholt doi mulinârs di pols sun chê istesse roe, Mignete un contadin benestant in te vile di Cerneglons; Miute chê ch'a leve jú pe roe, un altri contadìn in te vile di San Laurinè; Jacum al è sunt'un mulin e Sef in chel di so pari.


Menie, anche daspô maridade, a veve simpri tal côr siei fradis e sôs sôrs. Restade vedue cun cinc fîs, cu lis sôs fadìis Ju à nudrits e mantignüts e implantâts anche che] duch, Ultimementri, fate viele, a viveve cun so fi predi, plevan di Pavie. Rispietade e amade, no j manéchave nuje, ma jé simpri a veve il cür te sô ghernazie.

In tai ultins agns de sò vite, sintade dachav dal füc in te canòniche dal plevan, jé a pensave continuementri ai fradis, ai fis, ai nevòts, ai pronevòts. Cumò a domandave di un, cumò di chel altri, a veve di savé duch 1 matrimonis, dutis lis nà&itis e cemüd che si puartave ché brüt e cemüd ché gnece o ché prognece.

Cualchi volte si meteve tal châv che chel tâl di lôr al fos malat e se lis notiziis che j devin no j parevin avonde siguris, nol govave nuje: a faseve tacá 1l Chaval dal plevan e la púare viele vie a viodi dibessole. L'afiet che j veve fats fá tanch sacrificis e condurá tantis fadiis al pareve che nol podês plui murî.

Done Menie Durie a jé stade une fémine di corag e fortunadis lis fameis indula ch'a nasin o che s'implantin di cheste sorte di fêminis.


13