La fujace de Madone

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search
La fujace de Madone
by Caterina Percoto
Prosis Furlanis

LA FUJACE DE MADONE[edit]

Daûr di mont Spié, ros imbuît, colôr di sang, al leve ju il soreli. La Plâv a coreve scure. Une fêmine cunt'un fantulìn pe man a vignive fôr di Marceane. Si voltâ a chalâ la vile, e alcâ i vòj al cil suspirand, e dòs lagrimis j vignivin Ju pe muse. Il fantulin al saltucave. Su e ju pai trois dal Antelau a rivarin a Taulen ch'al jere ga tard.

Anèhe li, chase par chase, a domandarin di lozâ la gnot; ma pardut come a Marceane j rispuinderin: "No vìn sît. Vait cun Gho."

Insomp de vile a jerin anchemo dós Chasutis une a tac da l'altre che, par antíc, al pareve ch'a fossin stadis di un sól paron. Ma la prime, plui alte, cui balcons e un biel portoncin verd, stabilide e sblanèhiade, a veve l'ande di séi di cualchi siòr; ché altre, cu la linde disdenteade, cu lis fignestris taponadis di soreál, la puarte a bocons e il máür gris, in ca e in lâ sgrumbulât e a sclaps, si capive subit ch'a jere di un puaret.

A baterin a ché dal siór. A vigni für un bocon di fémine ben metude, cunt'un biel cordon d'aur. Ur dé une scuadrade di brut e po ur domanda ce ch'a volevin.

"S'o fasessis la caritât di lozânus par usgnot..."

"Vai, vait, cul non di Gho, che culì no vin sît nuje pai pitocs." E bruntuland ur sierà la puarte su la muse.

La Chasute dal pùar a jere vierte.

"O di chase!"

Une fémine ch'a impiave il fúc si fase indenant.

"Jentrait, Jentrait, buine int."

"S'o podessis ricoverânus cheste gnot..."

"Tal gno jet, puare fêmine! O âi tant ben i bleons nuvicâJ nets di bugade, e il vustri picul lu metarìn cul gno; ma di cene,

A7


fie mé, no ai propit nuje ce dâus. Intant faisi donghe e piâit une sflamiade che vuê o vin spiulât pe montagne une bielece di stecs e il gno frut, in gracie di altris doi fîs dal boscadôr, al â parât donghe dut chel grum di stielis ch'o vedés parmis il már. J àn lassât Chapà sù plui di chel ch'al podeve puartâ parcê ch'a san ch'o soi vedue e puare tanche il pedoli."


E cussì disind a butâ fâr i cucuJ, e su a volop pe schale a preparâ di durmî.

Si sintarin dacháv dal fác donghe dal fi de vedue che, strac e plen di fan, al steve li ingrisignit e cunt'un stecut ogni tant al vuajave la cinise.


Al jere un puar pipin meschinut, vidriè, cu la muse Zalute. Lu chalavin pietôs, lu charecavin, ma nol jere il cas di faj viergi la boche.

Cuanch'a tornâ Ju la mari, si spandeve pe cusine come un odôr di pan cuet.


"O disis di no vé nuje di cene, ma culì sot des boris o vês, malafessì, une pinze, vò!"

Ché püare fémine a vigni rosse tanche il füc.

"Po ind'ài fate une pitinine, ma no ài olsát a dius di manghále insiemit parcé che no jé robe di cristian. Vué di matine o soi stade a mulin par mê sûr, ch'a jè ché siorone ch'a sta culì donghe. O speravi che, sore, mi ves dât cuatri Sumielis di farine tant di tirâle indenant par vuê, invezit no mi â lassât che di spacâ i sacs. O podês crodi, par fâ chel freghenìn di miserie, o âi scugnât raspâ la panarie e parâ su partiere. Magari cussi no a jé impastade a fuarce di scovadicis. Mi svergongavi a proferius un tál cene, ma, se s'indegnais..."


E intant che jé a contave, il frut de foreste, cu la manute, al segnà une cròs su la cinise. La cinise si alcave, a rodolavin ju lis boris, ca e là si sclapave il grum.


48


Chel altri frut, cul so stec, al parave su la cinise a al procurave di vuajale, ma jé si sglonfave, si sglonfave, tant ch'a scomencâ a comparî la fujace: un bocon di fujace grandone che dute la cinise dal fogolâr no bastave a cuviergile! Un odôr di pan fresc ch'al consolave!


Le tirarin fôr in duch i cuatri, le meterin su la taule smaraveats: a jere colòr d'aur, jevade tanche un fong, e cuete ch'a faseve la bielevoe. Si sintarin intôr a manghâle. Ma il frut de fêmine foreste al domandave di compagnâle cunt'un pôc di cicìn.

"Oh, Jesus! Cicìn, fi gno? A son agns e agns che nô, puarìns, no 'n' vin viodât lusigne!"

"Vait te dispense, ciriit!", a diseve la mari, "viodit di contentàlu!"

"Ma cemúd volêso ch'o chati nuje in te dispense se no sai ricuardâmi di vê purcitât?"

"Vait vô, done, vait; cui sa che no burissis fôr cualchi salam dismenteât!"

La pùare fêmine instupidide par chel meracul de fujace, a impià il lumìn e, tant di ubidî, a lè te dispense.

Ce volêso viodi? Dôs stanghis di lujaniis ch'al jere propit boëhe ce vústu! A puarta fúr une bielece di gracie di Diu. A man$gharin a cuatri ganaSis, ma chel frutut nol jere anchemò-nò content: al voleve bevi.


"Al vâl un dedut di vin, mame. Viodit s'o vessis te chânive almancul une gote di schavec."


"Malafessì! Di cuâl? Nol ê che un caratel vieri e scridêl che, daspô muart il gno puar omp, nol ê stât mai plui doprât."

"Forailu, done!"

"Po al sune tanche un tambür."

"Forait e ubidiit!"


49


J pareve d'insumiâsi. Pôr, par contentâle, a cirive su la grâtule. E j vigni in man une furduche. A scomenéarin a trivelá: e, mene che ti mene, dut int'un bot la furduche a va dentri e j rive tra i déts un vin ros tanche sang di jeur. A metin sot un chadìn, a ghavin la furduche, e fâr imburît a spissul il vin ch'al spandeve pe chânive un odôr di freule di fâ vignî l'aghe in boche.

A cenarin di papis, a lerin a durmî che ur pareve di sei stâts a gnocis.

Tal doman di matine, prin ch'al cricâs dì, chê fêmine foreste e chel frut a jerin ga in pis.

"Su, done. Vistiit il vuestri picul e vigniit cun nô, ma ricuardaisi di no mai voltâsi indaôr."

La vedue, anchemo sturnide dai meracuj de vilie, a ubidi cence viergi boche, e tanche une piore a vignive vie daür cul so frut pe man.


A Chalave mont Spié che j steve di cuintri e j pareve ch'al les vie simpri sbassansi. Un póc a la volte lis sós pontis, altis come tre Champanij, si jerin scrofadis e, invezit di chés crestis di montagne, a comparive cumò une gran lar$hure di cil. No podeve crodi, si sfreolave 1 vòj; ma intant il soreli ch'al jevave daâr di lôr, al faseve plui clár il di. Nol jere dubi: mont Spié al jere propit sparit.

No vevin fate tante strade di un tir di sclope, ch'a sintirin un gran fracas come se si fossin viertis lis cataradis dal cil e ch'al scravacâs un diluvi di ploe compagnade di mil tons soteranis ch'a fasevin trimâ dute la tiere.

Mont Spic al finive di inabissâsi e tal so sît al comparive un lât che anchemô al fâs plere: e puar chel che si rische in chê aghe. Di chê altre bande lis montagnis a urlavin: une gran maserie di clas si sdrumave ju pe Plâv e le faseve cori a ledrós.


50


In te pôre di chel teribil moment, la vedue si disludâ dal comand ch'a veve vot e si voltà a Chala il so pùar paîs. L'Antelau sclapât al precipitave e al sapulive int'un bot Marceane e Taulen. No jere restade in pis che la sò Chasute. Di dute chê int, tresinte e plui personis, no schamparin de ruvine che la vedue cul so fi e doi altris fruts saltâts für a buinore a stielis sul pradissìt dulâ ch'a vevin boscât tal dì prin.


Chej fruts, cumô, a son deventâts vielons e a cui cu passe par lenti j contin la storie mostrand il sit de lavine, la Chasute de vedue e il cret dulà ch'a spari la foreste.


spl