L'ucelut di Mont Chanine

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search
L'ucelut di Mont Chanine
by Caterina Percoto
Prosis Furlanis

L'UCELUT DI MONT CHANINE[edit]

Ogni an, la vilie de seconde di Mai, apene bonát soreli, si viód tal cíl parsore di chej tre dinch ch'a scusse Mont Chanine, un picul pont neri, e un ucelut imburit come une clapade al ven JU tai prâts di Soleschan a pojâsi sunt'un pôl.

Chel ucelut cu lis alis a pendolon al clame la gnot cunt'un chant cussì malinconic e mistereôs che lis fantatis che lu sintin vignind a Chase di pason, cence savé parce, ur ven voe di vai. AI somee l'ultime vós dal ortolan cuanche tal verd al si lemente de só compagne o, int' une gnot cence stelis, il gri di Avost che donghe di un cimitieri al pree la ploe.

Tal indoman plui di ùn di chej ch'a vegnin a bala su la fieste dai pastôrs e ân viodât chel pôl flapît come ch'al ves il viêr o che j ves trat parentri la saete.


A disin che une volte in chej práts a vignive a pason une frutate. Blanche e rosse come un miluè, une vite gajarine, 1 vòj come dòs moris, il nasut visentin: a filave, a Chantave, a jere la plui biele dal país. Fra 1 tanch che j fasevin l'amór un govenut le veve Cholte e in te fieste de seconde di Mai a si jerin imprometúts di balá insiemit la prime bòlzare.

Ma ché fantate a leve cualchi volte a Palme a vendi ùvs e a baratà filidure.


Il fi dal comandant j dê di voli e, slicansi 1 mustachs e fasind cinglinâ la spade, subìt che le viodeve sintade cul so geüt in bande in te ombrene des agacis, al capitave in place e j leve passand parmis.

Jê si Jere intajade e, parcé che un miltár cussi ben vistút e dut lustrát j pareve une persone in grand, a si tignive in bon, e cuanch'a saveve di vésal daúr, a leve vie impicotide gholdinse


25


tra piel e vuès, e cu la code dal voli cualchi freghenin jJ ridučave.


Bisugne ančhe che une volte o l'altre a si vessin fra di lôr cisicât, parcè che il dì de fieste dai pastôrs si viodè a comparî traviers la grave de Tôr come un pichet di soldâts. Tambûrs e trombetis a lusignavin in jenfri lis fueis de poolade daûr di une biele caroce plene di penačheris.

Cuanch'a forin sul prât, i sunadôrs spaurîts a cidinarin i violìns, lis pulgetis si tirarin di bande, i pastôrs par no jessi peschâts a scugnirin mocâse disju dal breâr.

La musiche todesthe s'implantà tal mieg de fieste e ché fantate, dismenteade dal so pùar paîs, in presince di tante int, a ve cür di balà jé dibessole cul fi dal comandant par plui di un'ore a dilung.

Ma daspò ché domenie al fo finît il so ben. A scomencâ a smarîsi di colôr, une fierisine j jere jentrade tai vuês e, tombadice e striSinide, a leve vie pendoland e distruginsi a voli viodint.


Al pareve che, biel baland, chel siôr j ves soflât il tuessin tal câr opùr che t'e ves striade. A fo a Barbane, a fo a Madone di Mont: le menarin par duch i santuaris a fási benedi: ma al jere dut diband. Si buta in jet e in póc timp a muri maludide dal Signôr.

A disin che, tal mentri ch'a jerin a soterále, une figure lunghe, vistude a blanc, cul rassadór sul Cháv, a fo viodude sul pas di Mangan a domandâ la barche. AI sglavinave a selis, e il Nadison di une rive a l'altre. I barcharâj no volevin rischâsi, ma jé a ghava une man e ur segna di lá indenant; e la man scridelide a jere di muart. Si sintirin a glacâ 1 pîs tes Cùculis e, cence dî un flât, a Cholerin sù il rem. Cuanch'a forin dilà, une bugade di vint le puartà in ajar e par un piec a dilung le vioderin tal nôl a remenâsi come la code di Buje.


24


A jè cumò lassù te név di Mont Chanine ch' a vai e ch'a purghe in eterni il so pechât.


25