L'origini di lo munnu

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search

ARGUMENTU


Spiega lu primu statu di li Dei,
Prima chi fussi fattu l’Universu,
Li soi primi pinseri e primi idei,
Pri stabiliri li cosi cu versu.
Dopu varii pariri cchiù plebei,
Giovi si fa stirari pri traversu,
E da ddi soi stinnicchi e cosi tali
Nni risulta lu munnu cu l’armali.

1.
Jeu cantu li murriti di li Dei,
Chi vulennu sbiárisi cu nui,
Crearu un munnu chinu di nichei,
D’omini pazzi, eccettu ’un si sà cui;
Jeu di li soi, e Tiziu di li mei;
Basta, nni trizzïamu tutti dui;
E li Dei di lu celu a sti cuntisi
Si nni piscianu certu di li risi.

2.
Ora stu Munnu a cui lu dugnu? A tia
Ti l’arrigalu, mora l’avarizia,
Neli duci, pirchi fusti cu mia
’N estrattu e quintessenza d’amicizia.
Jeu t’amu tantu, ca nun lu dirria,
Timennu chi ’un pinsassiru a malizia,
Si ’un fussi chi ávi un annu e forsi cchiui
Chi ’un ni videmu ’ntra nuautri dui.

3.
Chistu servi a pruvari ca si duna
Lu platonicu amuri ’ntra dui oggetti;
Però cci voli sta condiziununa,
Ch’annu ad essiri o masculi perfetti,
O donni tutti dui, nè già chist’una
Basta a livari tutti li sospetti;
Ma cci vonnu cu chista st’autri dui:
Luntani, e senza intressu, comu nui.

4.
E quannu veni poi l’occasïoni
Di faricci a l’amicu qualchi beni,
Si parra, s’introduci, si proponi,
Si loda, si difenni, si susteni,
Lassannu affattu dd’affittazïoni,
Chi ’ntra li suli labbra si tratteni;
Ma dannu qualchi signu chiattu e tunnu,
Esempli grazia rigalari un Munnu.

5.
Accettalu, ’un è pocu complimentu;
E a pinsarlu cchiù grossu mi cunfunnu.
Jeu nun fazzu spirtizzi, nè spaventu,
Cu diri li toi pregi sinu a funnu;
Pirchì, doppu chi fannu juramentu,
Li poeti criduti nun ci sunnu,
Ed eu cu cchiù ragiuni anchi mi chiamu
Suspettu, comu amicu. Incominciamu.

6.
A tempu chi lu tempu ’un era tempu,
Lu Munnu era una cosa impercettibili,
Chi jia granciulïannu a tempu a tempu
’Ntra la sfera unni stannu li possibili;
Nun c’era allura stu tardu e pirtempu,
Nun c’eranu occhi, nè cosi visibili;
Ma senz’essiri cc’era lu gran Nenti,
Nudu, crudu, spirutu, orvu, scuntenti.

7.
Nun c’eranu perciò senza lu Munnu
Oggetti chi alienanu e trattennu.
Giovi stissu facía lu vacabunnu
Senz’arti, senza parti, e jia scurrennu
’Ntra un vacuu senza tettu e senza funnu,
Illimitatu, orribili, e stupennu;
E ’un avennu nè casi, nè pagghiara,
Unni junceva armava cufulara.

8.
E pirchì la famigghia jia ’ngrussannu,
Chi avia otto figghi granni e tri a nurrizza,
E la ventri a Giununi jeva unciannu,
Sicchè traseva già ’ntra la franchizza,
La santa crozza jiacci machinannu,
Pri situari a tutti cu grannizza;
Pirchì un patri cci metti di cuscenza
Si a collocari li soi figghi ’un penza.

9.
Benchì iddu ’un era tantu scrupulusu,
Cu tuttu ciò ’un vulía ’nsignarli mali;
(Chi un patri, ancorchì fussi viziusu,
Li figghi sempri li disía morali)
A Marti lu sapia pricipitusu,
Mercuriu latru, Veneri carnali;
’Nsumma lu patri Giovi era ’mbrugghiatu
Cu tanti birbi chi vidiasi allatu.

10.
Perciò si metti a machinari fissu
Pri situarli, e daricci anchi spassu;
Pigghia un pinseri, ed ora lassa chissu,
Nn’afferra nantru, poi lu caccia arrassu;
Fa reguli e pittini cu lu jissu;
Fa circuli e figuri cu compassu;
Nun vidi, ’un senti cchiù, già è tuttu astrattu
Cu l’occhi stralunati comu un gattu.

11.
Allurtimata poi dda saggia menti,
Chi a tutti l’autri sempri è stata avanti,
Determina, pri stari allegramenti,
Di dari corpu a chidd’umbri vacanti,
E fari un gran teatru di viventi
Di milli umuri tutti stravaganti,
Chi stannu assémi comu li furmiculi
Furmassiru cumeddii ridiculi.

12.
Stu pinseri cci quatra, e nun putennu
Cchiù trattiníri l’alligrizza interna,
Si leva la pilucca e va currennu,
Comu un ’mbriacu dintra la taverna;
Sauta a cuncumeddu, e va sbattennu
Li manu in ogni sua témpula eterna;
Di cca di ddà si aggira comu strúmmula,
E poi cafudda ’na cazzicatúmmula.

13.
Li figghi cci jucavanu a la cucca,
Cridennu chi era già nisciutu pazzu,
Chi sotannu e jittannu la pilucca,
Sbattía li manu com’un babbanazzu;
Giovi però chi ’un avìa pilu in bucca,
Si vota allura com’un lïunazzu:
Chi ’un c’è megghiu crïanza, vastasuni?
Vi vegnu a pigghiu a cauci e a timpuluni.

14.
Jeu in grazia di vuautri signuri
M’áju sgangatu li corna a pinsari;
Ed ora mi faciti li dutturi?
Chi bellu modu di niguziari!
Sapiti cu’ sugn’eu.. lu miu riguri
Nun stati, culazzuni, a provocari;
Ah... tali ardiri!.. trizziári a mia?
Si muzzica lu jíditu, e talia...

15.
Comu li picciutteddi di la scola,
Chi lu so mastru vidennu distrattu,
Cci abballanu e cci fannu caprioli;
E mentri pri darreri scuntrafattu
Qualcunu d’iddi imitari lu voli,
Iddu si vota, e lu truva ’ntra dd’attu,
Cu vucca aperta, cu jídita a corna,
Testa cu testa, in attu chi lu scorna.

16.
Cussí li figghi di la summu Giovi
Si vidinu d’un subitu allampari;
Cu’ appuzza l’occhi ’nterra, e nun si movi,
Nautru si arraspa in attu di pinsari,
Cui nesci, e finci vidíri si chiovi,
N’autru fa scusa d’iri ad orinari,
L’ultimu finalmenti a lu so latu
Pigghia tabaccu menzu ’nsunnacchiatu.

17.
Giovi si vota, lu guarda, e tistía,
Chiddu sodu cci prôi la tabacchera:
Ammiru la distrizza di vossia,
Ci dissi Giovi, ma cu brusca cera.
Chi aviti, gnuri, parrati cu mia?
Rispunni chiddu c’un’aria sincera;
E l’autru: Cu sta vostra santitati,
Nni vurrissivu corpa di lignati.

18.
La cosa java a longu; ma Giununi
Si misi ’ntra lu menzu: Via ’un c’è nenti.
Chi cosa fu ? si arrusica prumuni?
A sti picciotti sempri li turmenti?
Chi pesti! d’ogni cosa fai un catuni!
Sempri stizzatu contra sti ’nnuccenti!
Ah tuccau a mia sta rética vintura!
E quannu speddi? e quannu sarrà l’ura?

19.
Cussì dicennu, si torci lu mussu,
Fa lu cucchiáru e metti a picchïari:
Giovi a ddu chiantu si fa russu russu,
E li sugghiuzzi si senti acchianari.
Anchi allura curría stu malu ’nflussu,
(È cosa veramenti da notari)
Chi un omu duru cchiù d’una culonna
Allaschisci a lu chiantu d’una donna.

20.
Tiramu avanti. ’Ntra maritu e mogghi
Facilmenti s’accomoda ’na sciarra;
Lu maritu cci cunta quattru ’mbrogghi,
Cci duna ’na cusuzza pri caparra;
Idda si munci comu avissi dogghi,
Fa la ’ncagnáta, sugghiuzzannu parra:
’Nsumma ’ntempu di quantu vi lu dicu,
Erodes a Pilatu già c’è amicu.

21.
Si accosta intantu l’ura di manciari;
Li figghi si arricogghinu affamati,
Apollini si metti a badagghiari,
Veneri ávi li visceri ’nfasciati
Ch’è debuli ed in pedi ’un ci pò stari:
Marti ávi li dïavuli acchianati,
Grida, strilla, e ’un ci va un capiddu a versu
Si ’un si ammucca un pagnottu pri traversu.

22.
Veni Mercuriu, e dici: Aju pitittu;
Dïana spija: lu manciari è fattu?
Prestu, masinnò manciu pani schittu,
Gridava Marti; vegna lu me’ piattu.
Giununi intantu: saggi v’áju dittu!
Stati cujeti ca chiamu lu gattu.
Spittati a vostru patri ch’è dijunu,
E dipoi vi minestru ad unu ad unu.

23.
Ma però Giovi, seriu, cu l’ucchiali
Veni, e mustra a la cera un gran riguri;
La varva, lu vastuni e lu vracali
Pr’incútiri rispettu e cchiù timuri;
Ma pirchì Giovi è veru giuvïali,
Nun sapi conservari lu rancuri,
Ed in chi è gravi ed uncia comu buffa,
Ed in chi poi guarda se stissu e sbruffa.

24.
Quann’iddu ridi scaccaníanu tutti,
Quann’iddu è seriu cc’è un silenziu granni;
Su’ infini di manciari, e già li frutti
Stà spartennu Giununi a lu cchiù granni.
Di vinu si nni vippiru ’na vutti;
E tutti si nni jianu canni canni;
E accussì ’ntra li brinnisi e li vuci,
Si ’mbriacaru tutti duci duci.

25.
Sbarazzata la tavula, e livati
Li tuvagghi di supra e li cucchiari,
Giovi ripigghia la serïetati,
Dicennu: S’à pinsatu a lu manciari,
Ora pinsamu cu maturitati
Como s’ávi stu Munnu a fabbricari,
Cci dici Marti: chi cos’è stu munnu?
Giovi: sarrà... non sò... lu vurria tunnu.

26.
Ripigghia Apollu: Chi sarrà a la fini?
E Giovi: Chistu stissu áju a pinsari;
Giacchì di vinu li testi su’ chini,
Ora è tempu, picciotti, d’inventari;
Circannu ’ntra li specii peregrini
Comu corpu a lu nenti si pò dari;
Ogn’unu dica la sua opinioni,
Pri poi mittírla in esecuzioni.

27.
Rispunni allura Marti prosuntusu:
Oh via! mi cridia ch’era sta gran cosa!
Pri chistu, gnuri miu, siti confusu?
Ora cca ’un ci sugn’eu? vossia riposa:
Vuliti fattu un Munnu machinusu
Di nenti affattu? Recipe una dosa
Di nenti, e dipoi ’nautra supra chidda,
E supra chidda ’nautra supra d’idda.

28.
Rispunni Giovi già ’mbistialutu:
Oh lu gran ciriveddu veramenti!
Oh lu gran sceccu quasatu e vistutu!
Lu nenti, juntu a nenti, resta nenti.
Ripigghia allura Apollu, ch’è cchiù astutu:
Ma si lu sulu Nenti nn’è presenti,
Fincemunni di Munnu già provisti
Cu suli idei, e semu idealisti.

29.
O s’ávi a fari, o no? Giovi ripigghia:
Si ’un s’ávi a fari, trasi zoccu ái dittu;
Si s’ávi a fari, resti d’una trigghia,
E stu cunsigghiu ’un reggi, nè va drittu.
’Nsumma, picciotti, ’un jucamu a canigghia;
Vogghiu ch'esista, e non in menti o in scrittu,
Pirchì esistennu sulu in fantasia,
Non esisti lu Munnu, ma l’idia.

30.
Mercuriu, comu figghiu cchiù anzïanu,
Cci dici: Patri miu, s’eu ben discernu,
Duvemu ricercari si luntanu
Fussi lu Munnu, esistenti ab eternu;
Chi forsi a nui sia incognitu ed arcanu,
Chi avemu di lu nenti lu guvernu;
Pó essiri... cui sà?.. fussi ammucciatu
’Ntra un abissu di nenti sprofunnatu.

31.
Comu! ab eternu esistiri lu Munnu!
Esclama Giovi, oh armali memorannu!
Senza circari e firriari ’ntunnu,
L’avirriamu presenti tuttu l’annu;
Chi lu nenti ’un á gnuni, ’un ávi funnu
Pri cui a jiri l’avissimu circannu;
E poi senza ragiun sufficïenti
Poi immaginari mai cosa esistenti?

32.
Chistu è lu mancu; pò avirla in sè stissu,
Dissi Mercuriu. E Giovi: concepiri
Chistu ’un si pò: Ma patri cu permissu
St’oggezïoni non la stati a diri,
Chi anchi ferisci a vui; megghiu è di chissu,
Diri, chi l'avirrevamu a vidiri
Si mai esistissi, pirchì o ammanca o crisci.
Lu nenti nun è cosa chi impedisci.

33.
Senza pinsarlu eternu, dici Marti,
Pò essiri lu Casu o l’Accidenti
Chi avissi fattu e unitu tanti parti,
Pri cui nni fussi lu Munnu esistenti.
Cussì succedi, ’mmiscannu li carti,
Chi senza mettirci artifiziu nenti,
O vennu d’ogni mercia, o tutti a schera,
E succedi lu goffu e la primera.

34.
Rispunni Giovi: Bella asinitati!
Dintra un mazzu di carti su’ comprisi
Li varii merci, e tutti ddà ficcati
Esistinu, unni pò farli divisi
Lu Casu, o uniti, quannu li 'mmiscati,
Non già crearli; chistu nun s’intisi:
E poi figghióli, Casu ed Accidenti
Su’ cucini carnali di lu Nenti.

35.
Parentisi. — Ca pari a prima vista
Qualchi sfacciata contradizïoni;
Cioè, mentri chi povera e sprovista
La Deità di tuttu si supponi,
Si finci non ostanti assai provista
Di roba chi a lu nenti si cci opponi;
E vinu, e carti, e cosi di manciari...
Ma chistu è a modu nostru di spiegari.

36.
Anzi ch’eu trovu tri auturi di menti,
Chi commentannu beni stu gran passu,
L’unu fa Giovi strologu eccellenti,
Chi tuttu previdía, ancorchì d’arrassu,
E l’idei di li cosi avía prisenti,
Ma confusi, in disordini e fracassu;
Ed alcuni di cchiù necessitati
L’avía purtatu a la realitati.

37.
St’opinïoni, pri quantu discernu,
Mi pari veramenti chi zuppía,
Unn’eu cchiù tostu accordu ’ntra l’internu
Cu l’autri dui l’opinïoni mia.
Chisti l’eternità rota, e lu pernu
Supponnu Giovi, unn’idda si firria;
Pri tantu Giovi vidi chiaramenti
Lu passatu e futuru pri presenti.

38.
Ed iddu, pirchì è veru gioviali,
Pri divertirsi un pocu di li figghi,
Si finci loccu, stolidu, e minnali,
Pri sentiri li soi strammi cunsigghi.
St’opinïoni, eu criu, ch’ávi cchiù sali,
E servi ad evitari li bisbigghi
Chi a li scoli farrà l’eternitati
Intornu a prescïenza e libertati.

39.
Ma sti cosi ’un si divinu spianari,
Ca servinu pri sbiju a li dutturi;
Pirchì autru ’un voli diri argumentari,
Chi vïaggiari ’ntra paisi oscuri;
Nè li vonnu illustrati, ca cci pari
Chi mancanu di meritu e valuri,
Unn’eu mi rinniria troppu odiusu,
’Na finestra grapennucci o un pirtusu.

40.
Chiudemu sta parentisi. Giununi
Spiega cu l’autri la sua opinïoni.
E dici: Jeu farria un gran guastidduni,
Specia di pani di munizioni,
Cci mittiria materia a munsidduni,
Tuttu in cunfusu senza eccezioni,
E di qualunqui specii; anzi mi basta
D’una specii sula estisa e vasta.

41.
Fattu stu gran pastizzu scammaratu,
Lu farria c’un cuteddu feddi feddi;
Doppu lu fiddiría di l’autru latu,
Tuttu già riducennulu a tasseddi;
Chiddi di ’mmenzu su’ fatti a quatratu,
A li lati cc’è cubi e cubiceddi;
E dànnu motu a tutti quanti sunnu,
Li vidiriti firrïari ’ntunnu.

42.
Cussì jocu di focu a la rumana
’Avi li gran rutuni concertati,
Cu carrittigghi di manéra strana,
Chi sbrugghiannusi giranu ’mbrugghiati;
Unu gira di supra, e nautru acchiana,
Cu nautru ’mmenzu, e nautri dui a li lati;
E ’ntra tantu disordini e sconcertu
Gira la rota granni e fa un concertu.

43.
Cussì cu lu girari ddi quatrati
Vennu a smanciari l’anguli d’intornu,
Chi tutti si nni vannu sprannuzzati
Comu vuscagghi sutta di lu tornu,
Vinennu li figuri varïati,
Acuti, cubi, e tunni di cuntornu;
Ed eccu di la varïa figura
Di li varii elementi la natura.

44.
’Nterrumpi Giovi: Oh pesta quantu parri!
Chi diascacci scacci, babbanazza!
Chi carrittigghi, tricchi-tracchi, e carri!
Chi guastidduni! locca, tu si’ pazza!
E nun lu vidi ca in principiu sgarri?
Nun farria guastidduni e guastiddazza
Si avissi la materia a lu miu ’mparu.
Ma cci ammanca lu funnu a lu panaru.

45.
Ora eu farria ’na cosa curïusa,
Dissi Mercuriu; un mostru bistïali,
Chi avissi un motu ed una forza infusa
In tutta la sustanza sua brutali,
E menti ancora ed anima diffusa
In tutti li soi membri, a signu tali
Chi ognunu sia un viventi, e a middi e a middi
Tutti vivanu in iddu, ed iddu in iddi.

46.
Bravu, ripigghia Giovi, egregiamenti!
Ma stu motu e sta vita chi diciti
Vi pari forsi ’na cosa di nenti?
Chistu è lu gruppu chi nun sciugghiriti.
Appressu... all’autri... Cu ávi sennu e menti
Spieghi l’idei cchiù chiari e cchiù graditi:
(Cci voli flemma assai cu sti ’gnuranti)
Cu’ àvi a diri autra cosa vegna avanti.

47.
Veneri s’immizzigghia un pocu, e dici:
Papà, stu meu sistema ’un mi dispiaci;
Si pigghia un ovu friscu di pirnici,
O di gaddu, o qualunqui autru vi piaci;
Cci dicemu: carvuni, ’nchiostru, pici,
E autri paroli nïuri efficaci;
E cu chistu linguaggiu girbuniscu
S’imprena l’ovu fattu a basiliscu.

48.
Poi st’ovu cu l’essenzi di tant’ova
Lu mittiria, ciatànnulu, a cuvari;
Ed eccu supra l’annu chi si trova
Ddà dintra un munniceddu cu lu mari;
Cussì di tempu in tempu sempri nova
Qualchi cosa si vidi arriminari,
Ed a proporzïoni chi cchiù crisci,
Lu Munnu si multiplica e ciurisci.

49.
Cussì mi rigord’iu, comu fuss’ora,
Chi essennu ancora nica mi spassava
C’un cannulicchiu nicu nicu ancora,
Chi ’ntra la sapunata l’abbagnava,
E poi ciusciannu nni nisceva fora
’Na bella lampa chi si dilatava
Cu lu simplici ciatu; da stu jocu
Viju chi fari un Munnu custa pocu.

50.
Multiplicanu l’omini, e si avanza
Cu dda sua stissa regula e misura
La terra pri abitari e la sustanza
Atta e bastanti ad ogni criatura;
Anzi, fatta Sibilla, in luntananza
Supra li spaddi di l’età futura
Viju crisciri a posta pri la Spagna
L’America, ch'è quasi ’na cuccagna.

51.
Rispunni Giovi: ’Un ci sbattiti spissu
Cu sta cuva e cu st’ova, marioli,
Pirchì (sia dittu cu vostru permissu)
La lingua batti unni lu denti doli.
Passamu avanti. Stu sistema stissu
S'impugna iddu medesimu, e ’un ci voli
Gran duttrina a conusciri abbastanza
Quantu è sollenni la sua ripugnanza.

52.
Apollu chi si vanta indovinari,
Raccunta un sonnu, e dici: A mia, signuri,
Paria, durmennu, aviri a suprastari
A una ciaccula immensa di splenduri,
Fissa in menzu a li spazii avvampari
Vidiasi, e dari all'umbri li figusi;
Giranu supra e attornu luminusi
Machini ancora granni e spazïusi.

53.
Una di chisti ’mmesti sopra un latu
La ciaccula di ’mmenzu, e fa sotari
Di dda materia un pezzu, chi sgangatu
Si vidi cu gran furia arrivulari:
Mentri chi curri liquidu e squagghiatu,
Si senti da dui forzi dominari;
L’ammuttuni chi fora lu spincia,
Lu so tuttu omogeneu l’attraía.

54.
Da sti forzi cuntrarii cummattuta,
Nun sapi a cu’ obbediri ’ntra ssa lutta;
Cerca scappari, e da una è trattinuta;
Cerca turnari, ma l’autra l'ammutta;
Cosa fa? senza avirni dispiaciuta
Nessuna di li dui, sfui pri sutta;
E mentri sti dui forzi opposti sunnu,
Passa pri 'mmenzu e cci firrïa ’ntunnu.

55.
Cussì ’mmenzu a ddi turbini spiranti
Cu forzi uguali da l'opposti lati
Li pagghi e sicchi pampini a l’istanti
Si restrincinu tutti ammunsiddati,
Poi mettinu a furmari tutti quanti
Li vortici e li circuli ordinati;
Ed eccu chi ’ntra l’aria firriannu,
Di lu sistema miu la prova fannu.

56.
Poi di stu pezzu in giru già astutata
La vampa pri la furia di la scossa,
’Na materia ristau vitrificata,
Chi s’addensa, s’attunna, e ancora smossa
S’aggira di vapuri atturniata;
Raffriddatasi poi eccu s’ingrossa
La negghia, e a pocu a pocu tutta intera
Cadi in acqua, e ricopri la gran sfera.

57.
St’acqui da lu Livanti a lu Punenti,
Muvennusi cu moti regulari,
Vi formanu la reuma o sia currenti,
Cu lu flussu e riflussu di lu mari;
La quali, strascinannu sedimenti,
A pocu a pocu li va a cumulari
Tutti ’ntra certi lati, e agghiunci in iddi
Reschi di pisci, ossa, ervi, e crucchiuliddi.

58.
Chisti lu tempu poi li forma un massu,
Si fannu munti granni e spazïusi;
L’acqua abbassannu va di passu in passu,
Sprofunnata 'ntra grutti e ’ntra pirtusi;
Cchiù chi l’acqua declina e si fa arrassu,
Cchiù apparinu li munti machinusi;
Già a pocu a pocu la terra cumpari,
E nasci da lu funnu di lu mari.

59.
Cchiù vulia diri, ma ’mpazïentatu
Giovi l'interrumpiu: Beni, t’accordu,
Cci dici, chi pozz ’essiri 'nfruntatu
Lu suli da un cometa, e ’ntra dd’abbordu
Un pezzu nni pozz’essiri sgangatu,
E resti in aria, e un munnu sia di lordu,
Cu l’atmosfera ch’in arrifriddari
Caschi disciolta in acqua e formi un mari;

60.
Ma dimmi poi: Stu suli, sti cumeti,
Chi tu supponi prima di lu Munnu,
Su’ tuttu, o parti di l’autri pianeti?
D’unni foru sgangáti? cosa sunnu?
’Nsumma li primi primi e consueti
D’unni scapparu? d’unn’appiru funnu?
Senza sfirnicïariti, va dici,
Cui po’ fari la tigna, fa la pici.

61.
Lu stissu dicu all’autri: Ora, picciotti,
Nun mi sustáti cchiù, ca sugnu stancu;
Già l'áju vistu quantu siti dotti,
Da sti discursi di pedi di vancu:
Vui li lasagni li vuliti cotti
E ministrati ’ntra lu piattu; e mancu
Viditi la sullenni ripugnanza
Chi cc'è ’ntra lu gran nenti e la sustanza.

62.
La sustanza è unica, e sugn’Eu,
Essenzialmenti opposta a lu gran Nenti;
Pirchì è veru impossibili chi ora Eu
Mentri sugnu ed esistu, fussi nenti;
Pirtantu siti vui, pirchì sugn’Eu;
Cioè, quannu distintu da lu nenti
Vogghiu me stissu a mia rapprisintari,
Multipticu lu miu modificari.

63.
Scummettu un occhiu ca non mi sintiti;
Del resto mi sentu Iu, m’importa un ficu;
Verrannu un tempu l’omini eruditi
A diri chiddu stissu chi Eu vi dicu;
Non sarrannu mai ’ntisi, e chi vuliti?
Quann’è comprisu in mia tuttu l’intricu;
Si ultra lu nenti sulu cci sugnu Iu,
Iu intennu tuttu, ed è l’Essiri miu.

64.
Cci sarrà, cci sarrà cui farrà suppa
'Ntra stu sistema, e cu tutti s’allappa;
Ma comu lu scravagghiu ’ntra la stuppa,
D’un assurdu si sbrogghia e in autru ’ncappa;
Presumirà di sciogghiri sti gruppa,
Ma su’ tutti attaccati ’ntra ’na rappa.
Criditi a mia, picciotti, nun c’è nuddu
Chi truvari saprà lu pidicuddu.

65.
La cumedia ’un è chista. Li fauturi
Di stu sistema su’ li cchiù sciarreri,
Nni parranu in grammatica tutt’uri,
’Ngarzáti di li stissi soi pinseri.
Nun è lu stissu casu pri l’auturi,
Chiddu merita lodi, e lodi veri,
(Datu chi fussi inutili lu stentu)
Ha mustratu lu studiu e lu talentu.

66.
Via dunqui arma e coraggiu, picciuttazzi,
Stiratimi sta gamma chi Eu vi stennu;
E vidiriti poi, ’gnurantunazzi,
Un prodigiu ridiculu e stupennu.
Cussì dittu, li figghi, comu pazzi,
A dda gamma s’afferranu currennu,
E tirannu, e stirannu, finalmenti
Si forma lu cchiù bellu continenti.

67.
Eccu l’Italia, chi fu l’anca dritta
Di Giovi, e fu rigina di la terra;
La saluta e si leva la birritta
Saturnu, e poi cuntenti si l’afferra;
Marti puru, susennusi a l’addritta,
Jura acquistarla cu l’armi e la guerra;
Ma Giovi pri livari ogni autra liti;
Dici all’autri: stiráti, e nn’avirriti.

68.
Veneri e Apollu, tutti dui a l’oricchi
Si cci lassanu comu dui ’mmistini;
La prima tantu fa cu ddi manicchi,
Chi cci la scodda, cadi, e dà li rini.
L'autru, pigghiatu ancora a sticchi e nicchi,
Cci scodda l’autra; ed eccu chi a la fini
Caduti sti grann’isuli d’in celu,
L'una si chiamau Cipru, e l’autra Delu.

69.
Sicutaru cussì a squartariari
L’autri figghi lu patri, anzi lu munnu:
Lu nasu criscíu in Alpi, a reparari
L'una Gallia da l’autra, chi cc’è ’ntunnu;
La sua saliva si conversi in mari,
Salatu ancora sinu a lu profunnu;
E da l’autri fratturi e pezzi rutti
Si nni ficiru scogghi, isuli e grutti.

70.
Ma la testa? (ora cca vennu li liti)
Jeu dicu: È la Sicilia; ma un Romanu
Dici ch’è Roma; dicinu li Sciti,
Ch'è la Scizia; e accussì di manu in manu
Quantu cc'è regni, tantu sintiriti
Essirci testi... Jamu chianu chianu,
La testa è una; addunca senza sbagghi
È la Sicilia, e cc’è ’ntra li midagghi.

71.
Cci viditi 'na testa cu tri pedi,
Chi a prima vista vi fa sfrinziari;
Si vuliti, sta cosa nun mi sedi,
A quattru pedi la duvianu fari:
Ma s’è accussì, criu chi accussì richiedi;
L’autru pedi si potti sdillucari
Anzi rumpiri affattu; chi fu allura,
Quannu l'Istmu di Riggiu jiu in malura.

72.
E lu peju qual’è? Chi ’ntra ssa testa
Cci sunnu purci, lindini, e pidocchi;
’Na pittinata cci vurria ogni festa,
Ma a mia nun mi apparteni, chiuju l’occhi;
Si Giovi arraspa, la cosa è funesta,
La Sicilia cu tutti li crafocchi
Si subissa; pirchì la sua manuzza
È un regnu chi nni ’ncoppula e sammuzza.

73.
Ed eccu accussì Giovi fattu Munnu
Cu l'árvuli, cu l'ervi, e cosi tali,
Chi un tempu eranu pila, ed ora sunnu
Voschi chini di pecuri e d’armali.
Tutti li figghi lu firrianu ’ntunnu,
Gudennusillu ’ntra jochi e ’ntra sciali;
E da una pia modificazioni
Vinni la prima generazioni.

74.
Foru li Semidei. Oh chi scuvata
Felici chi fu chissa! Oh fussi allura
Natu 'ntra dda bellissima vintrata!
E chi ti fici, chi, matri natura,
Ca mi sarvasti ’ntra sta mal’annata!..
Ma no, chi dicu? sarria mortu a st'ura.
L’Eroi nasceru da li Semidei,
E da l’Eroi l’autri omini plebei.

75.
A pocu a pocu lu stissu timuri
Cc'insigna a fari spinciri li mura;
Náscinu li cità ’ntra ddi chianuri
Da li mucchi di petri e crita dura;
Lu scantu fu lu so legislaturi,
Contra la forza forma liggi, e jura;
E mentri d’autru carcera la fidi,
S’incatina iddu stissu, e 'un si nni avvidi.

76.
Finalmenti eccu Giovi Munnu, ed eccu
Munnu Giovi, nui Gioviceddi ancora;
Parti di Giovi l’arvulu, lu sceccu,
L’omu, l’armali, lu turcu, la mora,
Lu tauru, la pecura, lu beccu:
E quantu ’nsumma esisti dintra e fora;
Manciamu a Giovi, evacuamu a Giovi,
Spissu in specii di riganu e d’anciovi.

77.
Rinnemucci la fama a li poeti,
Chi s’ánnu pri bugiardi e munsignari;
Non pri nenti sti savii e sti profeti
A Giovi l’ánnu fattu trasmutari
In tanti formi, in cignu, in arieti
(Simbolu di lu so modificari)
In aquila, in sirpenti, in focu, in toru,
In satiru, in pasturi, in pioggia d'oru.

78.
È certu ch’è un piaciri, essiri tutti
Non cchiù fangu, non petri, mancu crita,
Ma estenzioni, numeri produtti
Di l’eterna sustanza ed infinita;
Ma s’idda si ritira, ohimè! nn’agghiutti;
Si movi un’anca, l’Italia è la zita.
Prigamu a Giovi cu tuttu lu ciatu,
Chi stassi sempri tisu e stinnicchiatu.