Il Chan blanc di Alturis

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search
Il Chan blanc di Alturis
by Caterina Percoto
Prosis Furlanis

IL CHAN BLANC DI ALTURIS[edit]

Sintistu ce vint? A jè la vendeme des fueis e la tiere, come s'a ves vude tal câr cualchi gran passion, a jè viele chest an prin da l'ore. Il sisulâr par butâ jù la caveade nol à spietàt la gilugne. Velu ch'al slar&he i ramaés ga nüds e neris e ingredeáts come ch'a fossin tanch sgrifs.


Su pes bachetis dai morârs cualchi fuee inscartossade a sberle un moment tal ajar, po si semene pe campagne. Pùar Chaval di San Martin, chest an nol Chate di pasonà!

A jè la sabide, la gnot a jè scure; no stin a là par ché stradele. Ogni sàbide par ché stradele, ret la risultive, al comparis un Chan blanc e di lontan su la strade gnove si sint a cori une caroce che mai no ven indenant.

Chel éhan, daspô ch'al â ben vuacât e cu lis catis raspade la tiere, al alce il musìc e al si met a urlâ a lung ch'al pâr che le clami; ma jé a sdrondene simpri ferme tal istès pont e a migegnot il rumôr al si fâs sord e malinconic come se si subissàs sot tiere. Alore il čhanat al dà une cainade, al salte tal rojuč, al si svuatare un pôc sot il cejon e po al sparis tal gorg.

Ga agns, lavorand in chel sît, a chatarin une spade ruzine, une crepe e uns cuatri vuès di cristian che apene viodüt soreli a si sfrantumarin come pae brusade.

A disin che sun ché stradele ai timps des vueris di Napoleon al sei stât copât un soldât. Al vignive di Parîs e al veve mandat a Chase une casse di bêcs cunt'une lêtare a sò mari dulà che j diseve che la vuere j veve fat bon pro e ch'al jere deventàt un gran siòr.

Jè, dute in glorie, a butà vie la vore e si metè a spietàlu sul balcon. A pensave continuementri a la fortune ch'al veve fate, al botin che j veve mandát; e la gnot a s'insumiave di jessi vistude


21


di sede, di vê il cuel furnît di aur, plenis lis mans di anej, plen il châv di brilants, e di viodilu a sposâ une biele reìne.


Spiete vuê, spiete doman, duch a tornavin de vuere, ma nô il so fi. A comprâ caroce e chavaj e a lê a cirîlu pal mond. Passadis lis montagnis, a jere jentrade in Italie; a chalave i prâts semenáts di rosis e 1 arbuj ch'a sintivin la Primevere, 1 uceluts ch'a svolavin Chantand pes Charandis ga sfloridis, a beveve il sprofum de planure ga dute in amór.


Un corvat al vigni a pojási su la serpe. Al veve une sgrife insangande, insanganát 1l bec insin ai vój; sot l'ale une létare cul sigîl neri. J molà la lêtare sul grim e al svolà vie cuarnand come sal ves nasát un cadavar. Dentri a jere scrite la fin dal pùar soldát. In ché volte a si sinti a gotâ sul côr dut il sang de vuere maladete. Si fasê blanche come un pecot e a restâ incudide in te sÔ caroce.

Daspô di chê dì, par volê di Diu, ogni sâbide di gnot a côr fin in chel sît incuintri a so fi; e lui al jes de tiere in forme di un chanat blanc e al vai par desideri de patrie lontane e al smalite par busâ sô mari; ma al ê diband: che, inchadenâts duchidoi al destin, no podaran mai viodisi dicà dal dì dal gran judizi.


Pùar chel ch'al cród di gholdi su lis lagrimis dai altris! Pùar cui ch'al mùr lontan dal so paîs!


27