Graiu di jali

From Wikisource
Jump to: navigation, search


Graiu di jali

Tulliu, Nuşi. Poezii. Ed. Predania, Bucureşti, 2012, p. 44


Avea câḑutâ frunḑa. Tu munţâ era toamnâ.
Pâdurili dispul’eati plânḑea cu dipirari
Câ pul’il’i lâ fuḑirâ pri-a neguriloru cârari: –
Fuḑirâ nâşi diparti, diparti, pisti-amari,
Iu-arâdi luna noaptea ca hrisusitâ doamnâ.

Prin golińi – brumâ-araţi. Lilicili uscati
Pârea câ-su lăcrińi albi câḑuti di tru steali.
Cupii di oi tu plaiuri, cupii di-arudi ńeali
Triţea, ca-arâuri albi, şi cloputi di jeali
Bâtea pri tu surinuri cu boţ întunicati.

Era tu munţâ toamnâ! Pi coasti – stâńi asparti!
Fluerili-avea-amuţâtâ tu-arungurili muşati,
Câ-Armâńil’i-acâţa s-fugâ tu-arniuri dipârtati,
Cumu fugu purunghil’i alghi când vimtulu cuibulu bati,
Cumu fugu muşati-alânduri iu soarli nu-ari moarti.

Ah, câtâ jeali-n Pindu! Pri-tu căl’iuri disfundati
S-duţea fumel’i bâtuti di ploae ş-di furtunâ…
S-duţea niveasti albi cu di flurii curunâ;
Şi feati zugrâvsiti, cu faţa ca di lunâ,
Ma şi-ligâna-a loru trupuri ca-n marmurâ sâpati.

Triţea-Armânamea bairu! Ca neurili curati
Era tru faţâ-auşil’i armaşi di-aţea zâmani...
Şi când mutrea varliga a munţâlor ghiurdani
Ş-vuloḑli cu fântâńili iu s-bagâ veara stani,
Amaru plânḑea mâraţl’i di-tu frunḑa di hicati.

Mulţ câlâtori dimneaţa tu loc stâtea, ca ţerili,
S-mutreascâ-aestâ banâ şi turmili muşati
Ţe s-dipunea ca-alghini di-tu păḑli cu-aumbrati
Iu cloputili di-asimi, di mări birbeţ ligati,
Fâţea s-vâzeascâ munţâl’i şi toamna ş-primâverili.

Când noaptea-acaţâ s-tindâ zâvonlu-a l’ei di steali
Ş-luţeafirlu di-asimi pri ḑenuri si scânteal’i,
Atumţea maşi puravâ adra cari-do fumeal’i
Sumu luna di hrisafi, cu peru muşatu ca teal’i,
Şi asculta fluerili cumu plângu-amaru di jeali.

A doaua ḑâ iarʼ cali... Ficiori, auşi, muşati
Fuḑea cu frâmtea-mplinâ di minduiri amari:
Pâdurili-nsusu tu munţâ plânḑea cu dipirari,
Câ-Armâńil’i lâ fuḑirâ fâlcari cu fâlcari,
Şi armasirâ di oamińi ş-di turmi dispul’eati!...