Ghioclu-a meu

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search


Ghioclu-a meu

Tulliu, Nuşi. Poezii. Ed. Predania, Bucureşti, 2012, p. 144


Ghioclu-a meu, muşate ghiocu,
Nicâ astâḑ va-ńi ti giocu,
Va-ńi ti giocu, şainu alept
Cu mânochirlu pi chept;
Va-ńi ti giocu la-arungu-nsusu,
Iu nu-su giońi şi feati nu-su,
Vârʼ di ocl’iu s-nu-ńi ti l’ea,
Tini, vreare, steaua mea.
Ghioclu-a meu, muşate ghiocu,
Nu-arujea cu-ahântu focu,
Câ-ńi asparḑi planlu totu
La primnari când ti scotu:
Avdi vruta boaţea ta
Ş-fuḑi – sfulgulu s-ńi-u-agudea!

Ghioclu-a meu, muşate atu
Pânâ astâḑ nincâlţatu,
Gioacâ-ţ coama pi pâltări
Muşcâ fârnulu, fumu pri-tu nări
Scoati-ńi tini, când mi duţ
Tu pâdurea ţea di cuţ,
Iu-su murminţâ fârâ cruţ.
Ghioclu-a meu, nica unu zboru:
Fă-ńi-ţâ coada ta ful’ioru
Ş-du-mi-n codrulu vrutu di fagu,
Tu-aumbratâ si-ńi mi bagu,
S-dormu somnulu multu greu,
S-ńi-agârşescu dorlu-a ńeu,
Şi s-mi plângâ stealili,
Munţâl’i, fântânealili!...