Francesc miò chiar , finìt miez an intir

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search
Francesc miò chiar , finìt miez an intir  (1828) 
by Ermes di Colloredo
Poesie scelte edite ed inedite in dialetto friulano


Lamento del Signor Nicolò N. N. col Sig. Francesco N. N.

SONETTO

FRANCESC miò chiar , finìt miez an intir,
Che fedel hai servit, come savès;
Ma zà che 'o viod che 'o vòi dal mal in piès,
Rissolt jò sòi di olè mudà mistir.

Ce solef da un salut a tant martir,
Da un riduzzà, da un fevelà cortès?
Se alfin cognoss di ver a spesis mes,
Che di burlà la Siore ha sol pinsir.

Orsù, che sèi la fin del nestri amà;
Vo zà savès l'esperïenze fate,
Cheste Siore nus vul ciart cojonà.

Vadi, che 'o la ributi a spade trate:
A dile su biel prest senze pensà,
Dal ciart la uei mandà a quèi salate