Fidrì, menand la lune, 'o stevi in fuars

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search
Fidrì, menand la lune, 'o stevi in fuars  (1828) 
by Ermes di Colloredo
Poesie scelte edite ed inedite in dialetto friulano


Al sign. Conte Federico N. N.

CANZONE

FIDRÌ, menand la lune, 'o stevi in fuars,
Se 'o ti dovevi scrivi, e in ce mût;
E cussì biel pensand hai rissolût;
Lassà la prose, e saludati in viars;

Chè quand che a si fevele cun sogez
Cu han gran capadocie e grand inzen,
Chel cu si dìs bisugne dilu ben,
E uardà di no dà in tai fiorez.

Che tu seis leterat, jò zà lu sai,
Istoric e filosofo e teologo,
Geografo, gramatic ed astrologo,
E in ta 'l to chiaf sta dut Merlin Cocai.

Ma se pensi al vïaz, che vìn zà dìs,
Fat tu e jò, e cussì risïos,
Nome a pensalu jò mi fàs la cros,
E podìn dì che sìn nassuz in pìs.

Chel bucefalo tant inspiritat,
Che cui balìns chiariat veve il canon,
E anchiemò s' impàr sul miò scufon
Dutis lis botis là che al ha sbaràt;

E chel chiar trïonfal cun tant decoro
Tirat dai ipogrifs cun chei sflachiòz,
Che dal gran gust al mi vignì il sanglòz,
Ma no parèvial just un Bucintoro?

La int cu nus vedève a là par strade,
Credèvin che dal cil foss discendut
Apolo, e cul so chiar cajù vignut,
Che l' eclitiche so vess bandonade.

Ma no credi Fidrì, che al sei chest nom
D' eclitiche un salsiz o une lujanie,
O di chel craut cu mandin di Germanie,
Che a no l'è ver, ta 'l dìs da galantom.

Cheste è une strade che al fàs ogni dì
Missar Apolo quand che al va a solaz,
E quand che al è ben strac si bute in braz
A Teti, e po la gnot al tete 1ì.

Intant no' sìn passaz su la moschete,
Ai Cosacs di Grizzàn senze sconfite;
Avìn puartade vie zà la purcite,
Podìn fa par avôt la täolete.

Fidrì chiol lu consei, che ta 'l dòi bòn:
Ven cajù a sta cun me fuur dai rumors,
Lasse sta chei soldàz, chei mazzadors;
Rumores fuge, dìs il bon Caton.

Si viod che il mond al và dal mal in piès:
Cumò lis donis fasin patafà,
E i umin stan in pas, stall a chialà,
E lor menin intant lu pistolès.

Ma jò ti zuri ben di püaraz
Se 'o foss zòvin, e foss imperator,
Voress fa une rassegne di custor,
E po mandàlis dutis a Moncaz.

E senze bombis, senze tant canon,
E' non ocoraress a fa lu braf;
Che i faressin ben lor sbassà lu chiaf,
E lu faressin rindi a discrezion,

Ma no uei savè plui nuje di uere,
Che lu melon al è ben semenat,
E lu sparc come un stec al sta tirat:
Fidrì ti spieti; adìo, e buine sere.