Dialogo secondo fra Pascute e Macor

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search
Dialogo secondo fra Pascute e Macor  (1828) 
by Ermes di Colloredo
Poesie scelte edite ed inedite in dialetto friulano

Per una lotta seguìta tra il sg. co. Pompeo N.N. e Domenico Cont Fante della città.

DIALOGO SECONDO FRA PASCUTE E MACOR

Pasc. OHIMÉ dulà mai sojo!
No sai se 'o vegli, o duar;
Mi pàr, e no mi par
D'insumïami.

Mac. Tu pus mo ben chialàmi,
O fati maravee,
Macor plui no somee
Chel che al jere.

Pasc. Vo vès mudat di ciere,
Smarit il biel color;
Mi semëàis, Macor,
Un muart in pìs.

Mac. Pascute, son tre dìs,
Che consumat di amor
No hai cerchiat valor,
Cu vali un fross.

No sòi nè blanc nè ross,
Ma ben sì trist e zal,
Mi va crissind il mal
Ogni quart d'ore.

Al pàr che sei une bore,
Cu brusi lu miò cuur;
Se un di chesg dìs no muur,
L'è un gran miracul.

Vidind un tal spetacul,
Pascute, ce' dirastu?
Ben miò ti movaràstu
A compassion?

Al veve ben rason
Macor di lamentassi,
Se al sintìve brusassi,
Tu diràs.

Daràmi po dal nas
Quand che 'o sarai biel muart,
Cumò al ul confuart,
Che 'o vif in pene.

Pasc. Frëàilu su la schene,
Che al alzarà la code;
Oh sì che al va a la mode
Chest discors

!
Par me grame ul socors,
Che hai bisugn di solef;
Jò sòi come la nef
Di bot disfate.

No crod che sei fantate
Di me plui sventurade;
No passe mai zornade
Che 'o no väi.

Us viod plui fred che mai,
Rissolvit di sbrigàle,
O pur bisugne fàle
Tra no doi.

Savès pur vo se 'o sòi
Pur masse inamorade,
Ma il fa po la sfazzade
No pàr bon.

Sintìt la me opinion,
Se olès studà il brusor,
Cheste volte Macor
Fàit a miò sen.

Chiatàit un om da ben,
Cu jè copari Tite,
Chel uestri amì di vite,
E favelàit.

Senz'altri confidàit
La uestre impressïon,
E dìt che par passion
Ses in pustote.

Prëàilu, che di bote
Mi vadi a domandà,
E che no 'l stei a tardà
Nanchie un moment.

Se miò pari è content,
Duquant a' nus va ben;
Se no cun biel insen
Farìn un'altre.

Aviarzarìn la puarte
Di gnot, e robarìn
Dut chel che podarìn
Secretamentri.

Vorai che vignìs dentri
Anchie vo a fa fagot
Cussì di biele gnot
Schiamparìn vie

E in uestre compagnie
Larìn po in ta 'l doman
Là vie dal sior plevan
A fassi scrivi.

Prin che me mari rivi
Jò zà sarai nuvizze,
Cussì sarai felizze
Come prime.

Seben che no hai fat stime
De so contradizion,
Varà consolazion
Di rivedèmi.

Orà ben provedèmi
Di piezzis e linzùi,
Di chiamesoz, fazzùi
E bombasinis.

Aciò che lis visinis
Mi viòdin ben vistude,
Si ben sòi providude
Di me pueste.

Sòi ciarte che ogni fieste
E' vignarà a chiatàmi,
E spess a domandàmi
Se sòi gruesse.

Chiatànsi insieme a messe
Dirà: ce fastu fie?
Ti fàsial compagnie
Buine il marìt?

Cussì sarà finìt
Ogni brighe e sussûr;
E cui cu no ten dûr
A' no la vinz.

Daspò i nulaz e i vinz,
Daspò une gran tempieste,
Ta 'l mar si fàs gran fieste
In quïetezze.

Macor, no plui tristezze,
Stait pur di buine voe,
Che zà daspò la ploe
Al ven seren.

Mac. Pascute lu miò ben,
Tu mi has tant consolat,
Che al mi è tornat il flat,
E il spirt in pet.

Veramentri un afiet
Al par dal to, Pascute,
No si chiatave in dute
Cheste vile.

Bisugne pur ben dìle,
Che cul to favelà
Mi scomenze a passà
Duquant il mal.

E mi è fuìde a ual
La gran malinconìe:
Donchie, Pascute fie,
Ulìn bussassi.

Pasc. No olès dismentëassi
Di chest mo uestri vizi;
Làid prest a fà il servizi
Destinat.

Mac. Vòi subit inviat...
Pascute marcomandi;
Jò uei che a' ti domandi
Cheste sere.

Pasc. Macor fàit che sei vere;
Se sarìn destinàz,
Restarìn consolàz:
A ravedessi.