De l'Ubiali

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search
De l'Ubiali
by Giovanni Bertacchi

Gioann Bertacch (1869-1942)‎

De l'Ubiali

Chi vœu conoss la fior del mè Ciavena
che 'l vaga de l'Ubiali in certi sir;
minga in la sala dove a volt se zena
e gnanca in la saletta di sospir;
ma lì, in la cusina, cont el ram che lustra
e con madona Alice in balaustra.

La stanza l'è pisnetta, ma a la longa
de personn ne contegn senza mai fin;
el par che la se strengia e la se slonga
propi come el bofett d'on mantesin;
a te gnanca cuntaa: sett, vott, nœuv, des,
che ghe n'è dent on olter cinch o ses.

Vegnen a vun, a duu, viscoi, alegher,
i se saluden propi voluntera;
tra lor gh'è nient che sa de color negher;
tutta aria ciara, libera, sincera.
Sul tavol gh'è schieraa tanti quintin;
se bev vin e discors, storiell e vin.