Cumò sì, che impari a vivi

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search
Cumò sì, che impari a vivi  (1828) 
by Ermes di Colloredo
Poesie scelte edite ed inedite in dialetto friulano

Risposta dell'Autore a nome del Signor Agostino N.N. al Signor Carlo N.N. come nuovo Poeta.

CANZONE

CUMÒ sì, che impari a vivi,
A vedè che un cavalir
Di pöete ul fa il mistir,
E no 'l sa nè lei, nè scrivi.

Cheste chiosse sta di fat,
Che vo ciart no avès studiat,
E tant poc anchie imparat;
Ergo dunque vo ses mat.

A lafè che jè ridicule
Cheste uestre frenesìe,
Jò us viod, fradi, a là vie,
E' plui lunge, in te canicule.

E se a cas dìs alc di biel,
No' savìn , che al ven de man
Di chel mestri Grazian,
Cu murì senze cerviel.

In chel uestri biel racont,
Cu no dìs nuje di ver,
Jò faveli da sincer,
E fàs zudis dut il mont.

No saveso, che in Parnas
E no entràrin mai minchions;
Cun chei uestris petolons,
Ce che ocor dami dal nas?

Chei stramboz che simpri fais,
Cun chei viars di mussulin,
Un lunc lunc, l'altri tantin,
Che in strizzassi ju zonchiàis.

Vo dais titul di chianzon
A chei uestris madrigai,
Dìi pur miardis di giai,
Cu no puzzin, nè sàn bon.

Ma sintìmi in fè d'onor,
Che us uei dà un bon consei:
Làit al pascul cui purciei,
Che sarès bon rimador.

E se in fa qualchi viarset,
Vo chiatais qualchi tartufule,
Us olìn lëà a la bufule
Di chianaipe un biel lazzet.

Za savin che in ta 'l dì mal,
Vo riussìs ben par nature;
Lèis ai altris la venture
Par no piardi il chiavedal.

Ma sintìmi, chiar Paron,
Cul pensà di scrivi ben,
E stimassi un biel inzen,
Mi servìs just'di bufon.

Veramentri gran vivezze
Ha che uestre chianzonete;
Chialait là ce biel pöete
Di menà a bevi in chiavezze!

Ce biei viars faz a la mode,
Cu no valin doi pistacs,
Sònai viars, o pur madracs,
Che no han nè chiaf, nè code?

Ce mistir che volès fà!
Seso mat o inspiritat?
Ma se ses mal intopat,
Faisi al manco sconzurà.

O Signor, se olès savè
La biel'art dal pöetà,
Imparait a cuminà,
E po a scrivi l'Abecè.

Chest non è mistir d'alocs;
Se scrivessis dut un an,
Mai pöete us stimaran,
Ma plui prest un sclape-zocs.

Ma lassìn pur là da part
Chestis flabis, e uei dì
Se volès stami a sintì
Senze burlis e senze art.

Non è part di cavalir
Il dì mal di chest e chel;
E seben vès poc cerviel,
Tralassait pur chest mistir.

Chei proverbis cussì soz
In che uestre chianzonete;
Lafè nanchie un frut di tete
No diress di tai stramboz.

Ma sintìmi, us al dìs planc,
Par uarì di chest umor,
Faisi fa pur un stretor,
E giavà ben ben dal sanc.

Se il furor po us inflame,
Vo podès chest mes d'avost,
Imparand a uestri cost,
Refreschiassi cu la grame.

E se pur us covente alc,
Tochià il pols, vedè l'urine,
O frëà la paladine,
Mandarai lu marescalc.

E cun chest us uei lassà;
Che sòi stuf di vo e di me:
Nè us uei nanchie ringrazià,
Ma vo dimi gramarcè.