Buflu prot
Când vulturiľi avḑiră di la alghiľǐ pilicańǐ,
Di la lânduri călătoare, că diparte piste amărǐ
Suntu locuri iu face tot maşi dulce primăveri,
Vrură s’ńeargă şi-elǐ măraţiľǐ ună iarnă tu ahîţǐ anǐ.
Ca niorľi si adunară vulturii din loclu tot,
Di prit chipite chitroasa anvelite cu niorǐ,
Di prit văľiurǐ lăǐ ca noaptea, di prit ńilǐ di ńilǐ di hori
Ca si-sducă: uarn’aracă ca si-uravdă nu ma pot.
Vor şi-apucă cale-ambară, ma nuaŭ vîrnu călăuz,
Toţi vor capite si-sfacă, vîr nu-armâne di ăpoǐ;
Şi acăţară si si ’ncace. O cavaǐ, cavaǐ di voǐ...
Unu-ǐ scľiop şi-alantu orbu şi alantu-ǐ un sursuz...
«Ascultațǐ! Aclo tu chiare doarme buflu alăvdat,
«Si-lǐ cădem rigeauă mare, călăuz noi si-l făcem,
«Cara s’vreţi tu locurǐ xeane noǐ cu ghine s’nă ducem,
«Că-ǐ deşteptu, veade și noaptea sǐ-inimarcu ca bărbat!»
Vulturľǐ din loclu tot
Si-adunară
Şi băgară
Buflu prot...
Si’nchisiră. Traḑe buflu când-aua şi cându-aclo,
Făr’şi ştiuă şi-el iu s’duce şi ľ-u deade-andreptu ’n sus
Câtră laia ńeaḑă nopte di-iu nu-s toarn’acel ce-ǐ dus...
Buf afurisit dit cheare toţǐ pri guşe cum îľǐ lo!..
Vulturiľi ma ’şǐ plângu miră şi miletea ’şǐ ved cum moare
O! plânḑețiľǐ laili corghi o păţiră fără s'vor!..
Căfta n’coţ măraţili calea, cad curmaţi di lungu sbor...
Ghine ḑise-acel ce ḑîse: «iu nu-i cap, cavaǐ di cioare!»