A l' arme, a l' arme a vo cumò da bon

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search
A l' arme, a l' arme a vo cumò da bon  (1828) 
by Ermes di Colloredo
Poesie scelte edite ed inedite in dialetto friulano

LA GUERRA

NARRAZIONE STORICA

OTTAVE

A l' arme, a l' arme a vo cumò da bon,
Che a Chiaurià la uere e' jè impïade:
Chel gran chischiel è dut in confusion,
Che il Cuc cun siei nevoz al ha chiatade:
Cui dà di man e' forchie, cui al sponton,
Cui uzze lu roncon e cui la spade;
E se Giò no nus jude, un di chesg dìs
Tas pos in chel contorn saran di vìs.

Insin ore son pronz a la bataje
Zuan Batiste, Pelöe e Manarin,
Buti, Pantan, e il fì dal gran Zagaje,
Il Verd, chel dal Chiargnel, l' om di Catin
E ognun guide une trupe di canaje,
Cu emple di teror ogni visin;
E prin di ogn' altri al marchie Galëot,
Che in pî de trombe al tochie il sivilot.

E par socors di cheste grande armade
Si spiete chel teribil Tavïan;
E zà si dìs, che al sei mitut in strade,
Parcè che 'l nas si viod sui quei d'Archian:
Anzi mi par, che dand une renzade
Ha fat cagà di paure un puar vilan:
E l'altri dì fo dit par maravee
Che al vess sturdìt un muss cu' une coree.

Ognun sta preparat al so quartìr,
E simpri vigilant a chel cu ocòr:
Il Cuc ten ben uardat il Gobo ustìr,
E al pense di salvàlu là dal tor
Chei altris e' mi zùrin che han pinsìr
Di vedèlu rustit dut su pa 'l for,
Ma piès di ognun sarà a parangon,
Fidrì chel gran soldat, cuur di lëon.

Chest è un infant di cussì gran valor,
Che altri non è ce dì in chest päìs,
E Giò nus uardi quand che al è in furor,
No si staress sicurs in paradìs;
Chest sol combataress cun cent di lor,
Quand che al cruste cu i ding, che al sbat ju pìs,
Anzi non è tross dìs, che in Pra-zuruss
Par fuarze a i chiolè i zez a un zuss-catuss.

Da l'altre bande sarà quintri il Cuc
Chel gran soldat cu è stat in Alemagne
Chel, che in pos dìs al volè fa ciruc,
Par no si slontanà trop de lesagne:
Custui, siben che al pàr un mamaluc,
Quand cu ven l' ocasion no si sparagne;
Ogn'altri dì a qualcun al romp la muse,
Spedogland il braghir, cu fo di Bruse.

E un so fradi al ha par camarade
cu combatè tas fuart chest an passat;
Om, che al sintì, al sta tant ben di entrade,
E a fuarze di negozi al è slargiat ;
Anzi il miedi Andriuss me l' ha contade,
Che des feridis lui l' ha medëat;
E il ciròic la conferme a cui cu vûl,
Che a'i dè tre botis là dal bus dal cûl.

Napoli sol in miez sta ben uardat,
Par osservà lu fin di chest portent,
E fra doi cagadors sta rinserat,
Par miei schivà lu cors di chest torent;
E parcè che al è om sperimentat,
In ogni ocasïon sta simpri atent,
E pronz al ten soldaz mil e cinquante,
Rolaz sot il fazzùl di so sûr Sante.

Insume l' è ridot chel Chiaurïà
Lu spavent dal Frïul e lu teror:
Se vedessis chel Cuc a cimïà,
Al fàs cagà in braghessis miez culor
Al no faress mai fin che cospetà,
E dal velen piardùt al ha il color :
Di zà viod in squanquass dut chel chischiel,
Se no si juste prest sun chest ufiel

Ma dovaress qualcun par compassion
Procurà di sedà chesg grang rumors,
E fa capaz un poc de discrezion
Chei spaventòs e furiòs signors:
Se Tavian no foss in te' tenzon,
Come che al ha il prin luuc tra i senators,
Voress che lui disès : Sintìt, patrons,
La uere no è par no', ma pai minchions.