'a vilanza/Atto I

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search

ATTO PRIMO[edit]

Tinello in casa Pardu. - Comune in fondo, uscio sulla sinistra e finestra a destra.


SCENA I.

Oraziu, Ninfa, Saru e Anna.


(La tavola è ancora apparecchiata e i quattro personaggi sono alla fine del desinare - Ninfa versa da bere a Saru, che è acceso in volto e imbambolato, non tanto per il vino bevuto quanto per lo stordimento della passione aizzosa e sfacciata di Ninfa, che lo tiene come sotto un fascino - Anna è sulle spine, più per la paura di Oraziu e per la vergogna dello spettacolo di audacia della donna, che per gelosia del marito. - Oraziu - che in realtà nota tutto - finge di non accorgersi di nulla e con un sorriso sardonico pare che inciti i due a compromettersi di più agli occhi di Anna, verso la quale si mostra rispettoso).

NINFA

Biviti 'n'autru tanticchia!... Vaia, cumpari!...

ANNA

(sulle spine) - No, ppi carità, n' 'o faciti biviri chiù!... N' 'o viditi ca ci leva?...

SARU

Si, veru è, grazii, cummari, basta... assai haiu vivutu...

ORAZIU

Chi assai!... Comu, ci faciti 'st'offisa, 'a cummari?...

NINFA

(strafottente) - Nenti, nenti, siddu n' 'o voli, m' 'u vivu iu!... (accosta il bicchiere alle labbra, con l'aria di dare una risposta alla comare).

ORAZIU

(fermandole il braccio) - No!... Chi fai?... Non t' 'u viviri!... Daccillu a to' cumpari!... Caru cumpari, ora non putiti rifiutari chiù (lui stesso prende il bicchiere da Ninfa e lo porge a Saru. Subito dopo, versando del vino nel bicchiere di Anna). E a me' cummari - m'avi a permettiri - cci 'u damu virgini, 'n'autru jriteddu!...

SARU

Grazii... (beve, contro voglia).

ANNA

(quasi contemporaneamente) - Grazii... (assaggia appena il vino e, deponendo il bicchiere, si alza, risolutamente) - Ora jemuninni, Sariddu, c'haiu 'u pinseri di dda criatura c'aspetta 'n casa...

NINFA

Chi?... Va, assittativi, cummari!... Ca chi diciti?... Vui siti chidda ca faciti 'i visiti d' 'u medicu, curti curti!...

ANNA

Ca comu, avi tri uri ca semu cca!... Nui vulistuu fari ristari ppi forza a mangiari...

ORAZIU

E non vi pari l'ura ca vi nni scappati!... Aviti cuntatu macari 'i minuti, spaventu di Diu!... A nuautri... a me' mugghieri, cca... e a mia, 'u tempu, 'nsemi ccu vui non nni pari... Va, assittativi 'n'autru tanticchia, facitila cuntenta!... Assittativi, cumpari!...

ANNA

(notando che Saru sta per rimettersi a sedere, sotto lo sguardo incitante di Ninfa) - No, no, Saru, non t'assittari!... Cummaruzza... cumpari, criditimi, lassai 'u picciriddu sulu... ccu 'a zia Rachela... e poi... (a Saru, fissandolo, con intenzione) ti scurdasti ca t'haiu a priparari 'i robi.... Non divi partiri, dumani?...

NINFA

(lesta) - Partiti?...

SARU

Si... Haiu a jri a fari 'na perizia, a Truina...

ORAZIU

Ah, 'u sacciu... 'A stima di l'eredità Francu!... Accittastuu?... Iu non ci vosi jri... Troppu faticusu...

SARU

Non nni potti fari a menu... Si 'ntromisi 'u nutaru Firritu e non ci potti diri di no!

ORAZIU

Iti a truvari 'u friscu, a Troina!...

SARU

'U sa chi vi pari quantu ci haiu a stari?... Putiti calculari ca partu dumani e posdumani vi vegnu a truvari cca...

ORAZIU

Si mi truvati!... Haiu a fari macari iu, 'na stima d'agrumitu... a Biancavilla... Assittativi, vi dicu, cummari!...

ANNA

No, non po' essiri, cumpari Oraziu!... Dicitimi chiddu ca vuliti, ma mi nni vaju!... Cinc'uri senza latti, 'dda criaturedda!... Quannu mai!... A 'st'ura, nuzzinteddu, è misu ca chianci, 'n vrazzu, a' zâ Rachela, ca mi l'avrà addubbatu a pupuneddi di zuccaru, ppi fallu stari cuetu!... (al marito, c. s.) - Non ci pensi, tu, Saru?...

NINFA

Cummari, 'a vuliti fari 'na cosa bona?... Vo' jti a pigghiari 'u picciriddu e purtatilu cca!...

ORAZIU

Si, si, cummari, brava Ninfa!... V'accumpagnu iu, caminati!...

ANNA

(con fermezza) - No, no, cumpari, non vi muviti...

ORAZIU

Pirchì, nun pozzu aviri 'st'onuri?...

ANNA

L'onuri è miu, chi c'entra!... Non è ppi chissu, cumpari, è pirchì non tornu chiù, iu!... 'U picciriddu, doppu c'allatta, stancu comu sarà, s'addurmisci... iu haiu a rizzittari tanti cusuzzi... ci haiu a priparari 'i robi di villutu a iddu...

SARU

(a cui Ninfa avrà fatto cenni pressanti di rimanere) - E bonu, assettati, 'n'autru tanticchia...

ANNA

(c. s.) - No, Saru, nenti... si tu voi, restati... ma iu mi nni vaiu.

SARU

Allura mi nni vegnu.

ORAZIU

No, vui ristati, cumpari... pirchì... staiu pinsannu ca si duviti partiri dumani - scusati - 'a relazioni d' 'a perizia di Tumminello, non l'avemu a presentari dumani stissu?... (a Ninfa) - Vo' pigghiami 'ddi carti, ddà banna, e daccilli, ca iu accumpagnu 'a cummari...

NINFA

(va per la sinistra e torna subito dopo, consegnando a Saru un rotolo di carte).

ORAZIU

(a Saru) - 'Ntantu ci dati 'na riliggiuta, e quannu tornu 'a firmamu tutti dui.

SARU

Ca bonu è... Va, Anna, fatti accumpagnari, ca iu, tra pocu, sarò dintra, ha' capitu?...

ANNA

(che avrà fatti sforzi di cenni e di sguardi ora severi, ora supplichevoli per non farlo restare, alfine rassegnata) - 'Na vota ca.... hai chi fari!... Arrivederci, cummari, e grazii!...

NINFA

Vih! Ca chi diciti!?... (la bacia sulle guance, che Anna le offre, costretta, freddamente e senza ricambiarle i baci) - Grazii a vui!... (a Saru) - Iu vi lassu, cumpari... vi lassu sulu ppi non disturbarivi... Ca cca... aviti chi leggiri (accompagna Anna per la comune).

ORAZIU

Arrivederci, cumpari Saru... staiu turnannu... Stati attentu e' cunti d' 'a zenia... ca ddocu è, 'u dannu, pp' 'u fattu d' 'u carvuni!... (segue le due donne).


SCENA II.

Saru solo, poi Ninfa.


SARU

(rimasto solo, fa dei gesti nervosi ed esprime con gli occhi e con tutto l'atteggiamento del volto la tortura interna della passione che lo trascina; poi si scuote, con un moto violento, e cerca di concentrarsi nell'esame delle carte.... ma non vi riesce.... Sente il fruscio delle vesti e l'alito della persona di Ninfa, che sopravviene, e, senza voltarsi, ha uno stiramento quasi felino e spasmodico).

NINFA

(rientrando, gli viene, cupida, dietro le spalle, gli afferra la testa tra le mani, gliela rovescia, e gli pianta la bocca sulla bocca, baciandolo e mordendolo insieme, con contorcimenti di voluttà) - No, non ti moviri!... Non parrari!... (lo ribacia c. s.).

SARU

(svincolandosi) - No, lassami!... Lassami!... Non sintisti, ca torna subitu?!... Lassami studiari 'sti carti!...

NINFA

(spingendo nervosamente lontano l'incartamento, che si squinterna, parte sulla tavola e parte per terra) - Ah chi si', di marmu?.... Agghiazzatu!... Lèvili, 'ssi carti.... 'annunca 'i scicu!.... (le spinge ancora in là e altre ne fa cadere, poi, riafferrandolo pei capelli, spasimante) - Non mi pari veru ca t'haiu cca sulu, ccu mia!.... Avi tri uri ca mi nni vaiu 'n suppilu 'n suppilu, cca, a tavula, guardannuti 'nta 'ssa vucca!...

SARU

(fa un gesto di smarrimento e di voluttà con gli occhi).

NINFA

No!... Non fari accussì, ccu l'occhi, ca muriri, muriri, mi fai!... (gli immerge quasi, smaniando la faccia nel seno).

SARU

(scattando) - No, no, ti dicu!.... Chi vo' fari muriri, macari a mia?... Tu ti vo' ruvinari e mi vo' ruvinari!....

NINFA

E chi fai, ti scanti?

SARU

Ppi tia!...

NINFA

Chi mi nni 'mporta, a mia?!... Tu ppi tia, ti scanti!... Lu vidu!....

SARU

(con una scrollata di spalle) - Ca quali scantari... muta, statti!.... Non mi scantu, iu!...

NINFA

D'iddu, 'u sacciu, non ti scanti... Tu d'idda, d'idda, ti scanti!..... E ti scanti di daricci pena, a 'dda facciuzza di Madonna Immaculata, è veru?..... Ca ti talìa e t'astuta lu focu.... e ti riduci 'n'agnidduzzu, manzu manzu!... (lo lascia e lo fissa severa) - Si sapissi quantu mi urti, quannu diventi accussì!... Eccu, basta parraritinni, ca ti cascanu li vrazza!... (facendogli un verso della bocca) - Ah! Vi vulissi vidiri, a tutti dui, 'nta un mumentu di tinirizza!.... (riafferrandolo) - Senti, quannu ci pensu l'affuchirìa!... Ccu 'dda 'atta morta!....

SARU

(scuotendosi e respingendola violentemente) - Auh!..... T'haiu dittu ca d'idda non mi nn'ha' a parrari!... Comu iu non ti parru mai di to' maritu!...

NINFA

Si, 'u sacciu, bonu!.... La Madonna supra l'artaru!...

SARU

La Madonna Addulurata, si!.... China di spati 'nta lu cori!... E ci l'avemu azziccatu tu ed iu!.... Pirchì iu 'u sacciu, chiddu ca soffri, senza diri nenti!... Iu 'u vidu, c'ha capitu tuttu... e chi tuttu lu scantu di to' maritu, ca nun l'avemu nè iu nè tu, sta facennu moriri ad idda, avvilinata dintra!... Non l'ha' vistu, ah, non l'ha' nutatu oggi, c'ha passatu morti e passioni, a tavula, vidennu a mia e a tia comu du' 'mbriachi?...

NINFA

(riafferrandolo c. s.) - Si, 'mbriachi!.... 'Mbriachi d'amuri e di passioni!.... Dillu 'n'autra vota ca si' 'mbriacu macari tu!... 'Mbriacu di mia... dimmillu!....

SARU

(c. s.) - E non lu vidi?!...

NINFA

Chi mi nni 'mporta d'iddu.... d'idda!.... Non parrari chiù... non diri nenti!... Stamu pirdennu in chiacchiri inutili 'stu quartu d'ura di felicità ca nni desiru!....

SARU

(sciogliendosi, brusco) - Zitta!... Mi pari ca 'ntisi scrusciu di licchettu!.... Chi avi, 'u chiavinu, Oraziu?

NINFA

Si (attenta l'orecchio) - Iddu è!...

SARU

(accorrendo a raccattare i fogli) - 'I carti, 'i carti!

NINFA

(lo aiuta a raccattare e frattanto, trovandoglisi accosto, irresistibilmente, stando china, gli dà un'ultima stretta e un ultimo bacio sulla testa).


SCENA III.

Oraziu e detti.


ORAZIU

(appare sulla comune, quasi sorprendendoli nell'abbraccio; si ferma, fingendo di niente, e, prima di avanzarsi attende, anzi, che i due si sollevino e depongano le carte sulla tavola). - ..... E chi c'era, ventu.... ca vi vularu 'i carti?

NINFA

.... Già... 'na rifuliata di ventu... mentri ca 'u cumpari liggeva...

ORAZIU

(sorridendo, da finto semplicione). - E comu.... ccu 'a finestra chiusa?...

SARU

Già.... tutto 'nsemula.... 'Na cosa strana.... non sacciu comu fu.

NINFA

S'appi a grapiri, forsi, 'a finestra d' 'u currituri....

ORAZIU

(sempre col sorrisetto in bocca, sottile, furbo, studiandoli). - Mai!... V' 'u dicu iu, comu fu... (nota che i due si turbano). Fui iu... grapennu 'a porta.... Cca l'aria stagna, 'nt' 'a scala c'è riflussu e grapennu, di dda banna fici pompa, e si tirau l'aria di cca, d'un colpu, mannannuvi tuttu sutta supra...

NINFA

E già.... chistu, appi a essiri... Difatti iu, di 'nt' 'a cucina, macari 'u 'ntisi, 'u rifrussu!...

ORAZIU

Ah, tu dda banna, eri?...

NINFA

Ca cc'avia a fari, cca?.... Cc' 'u cumpari ca studiava!... Ppi non disturballu, mancu 'a tavula, sparicchiai.

ORAZIU

È logicu.... (a Saru, che per darsi un contegno, sentendosi sotto lo sguardo indagatore del compare, s'è dato a riordinare, con cura, i fogli della relazione). - Chi vi nni pari?...

SARU

E già... si... 'u riflussu appi a essiri!...

ORAZIU

Ancora 'nt' 'o riflussu siti?... Vi staiu dimannannu chi vi nni pari d' 'a relazioni....

SARU

Ah!... Si... tuttu giustu.

ORAZIU

Vi persuariti?... 'A zenia cunsuma du' tonnellati di carvuni o' jornu... Prima, ca custava a trentadu' liri a tonnellata, rapprisintava 'na spisa giustificata, ppi chiddu ca rinneva; ma ora, ca è juntu a tricentu liri 'a tunnillata, chi bisognu aviti vui, signor curaturi giudiziariu, di falla funziunari a macchina?....

SARU

Certu!... (Ninfa se ne va di là, tranquilla).

ORAZIU

Attaccatici dudici, sidici muli, a turnu, vi rennunu 'u stissu e costanu assai di menu.

SARU

Giustu.

ORAZIU

Dici, lu signor curaturi - stortu comu nu ferru di cavaddu, ma non tantu spertu ppi falla a nui: - muli 'nta lu funnu ci nni su' dui suli, ju nun pozzu spenniri ppi accattarini n'autri quattordici, e si l'affittu non mi cunveni chiù....

SARU

Giustu.

ORAZIU

Giustu chi... chiddu ca dici 'u curaturi?...

SARU

No... chiddu ca diciti vui... chiddu ca dicemu nuautri...

ORAZIU

E chi dicemu, nuautri?... 'U vidistuu 'u cuntu ca ci fazzu iu, d' 'i muli, in linia subordinata?...

SARU

Sì, ragiuni, aviti...

ORAZIU

Di chi?...

SARU

Ca di falla agiri cch' 'i muli... giustu!...

ORAZIU

Ca quali muli, chi stati dicennu?... Giustu, esattu, esattu, giustu!... Di unni, giustu?... Cumpari, cc'aviti liggiutu, allura?

SARU

Comu?... n' 'a facemu nuautri, 'ssa proposta d' 'i muli?

ORAZIU

Oh... c'è paura 'u riflussu, 'nsemmula ccu 'i carti, vi fici partiri 'a testa?... Chi liggistuu?... Chissa d' 'i muli resta in linia subordinata, ma in linia diretta, la risposta mia... osia, nostra, è ca 'nta un funnu unni ci su' setti tummina di voscu, 'ssu signuri po' fari ligna e la macchina della noria la può mandare a legna, con una economia enorme!...

SARU

Cumpari, vi cunfessu ca ddocu, ancora, non ci aveva arrivatu... Aveva liggiutu 'a sula prima parti.

ORAZIU

Comu!... E chissu ca dicemu, non è 'nt' 'a prima parti?... A' secunna pagina, cumpari!... Va, m'haju persuasu ca nenti, aviti liggiutu!...

SARU

No... non è ca non haiu liggiutu... Sugnu un pocu... com'haiu a diri, va?... Sugnu sturdutu d' 'u vinu!... Mi facistuu viviri assai...

ORAZIU

Ah, ora ci semu!... (forte) - Ninfa!... Ninfa!... Facci 'na tazza di cafè o' cumpari... Ma forti, quantu ci schiarisci l'idea... ca cca avemu a travagghiari!...

VOCE DI NINFA

Va beni, vi servu, cumpari.

SARU

No, chi cafè!... (forte) - Non vi disturbati, cummari, ca non c'è bisognu!...

ORAZIU

Lassaticcillu fari!... Va, datimi 'ssi carti, v' 'i leggiu iu (gliele leva di mano).

SARU

No, cumpari, sintiti... (si alza) - Nun sugnu in gradu di vinirivi appressu... Haju bisognu di jttarimi un pocu supra 'u lettu... e poi m'haiu a priparari certi cusuzzi ppi dumani...


SCENA IV.

Ninfa e detti


NINFA

(sulla soglia dell'uscio di sinistra) - Chi l'haiu a fari, o no, 'ssu cafè?...

SARU

No, cummari, grazii, ca mi nni staiu jennu...

ORAZIU

Ppi daveru vi nni vuliti jri?...

SARU

Si, cumparuzzu... scusatimi... e vui macari, cummari...

ORAZIU

Allura guardati chi faciti: purtativi 'a relazioni e a menti ripusata, stasira, o dumani a matina, prestu, ci dati 'na bella liggiuta... ca iu, dumani, o' tardu, passu d' 'a vostra casa e m' 'a pigghiu... Vui 'a firmati...

SARU

Sta beni (arrotola le carte e se le mette in tasca) - Ristamu 'accussì, allura.... Arrivederci, cumpari.... e scusati....

ORAZIU

Chi diciti, cumpari?... Scusati vui, chiù tostu, di la libertà ca nn'avemu pigghiatu.... E grazii - (gli stringe la mano).

SARU

Arrivederci, cummari.... (notando che si accinge ad accompagnarlo) - No, non vi disturbati, ca 'a strata 'a sacciu (le impone, anche con lo sguardo, di restare).

NINFA

(stringendogli la mano, forte e con intenzione) - Faciti bonviaggiu.... Arrivederci (Saru va via).


SCENA V.

Ninfa e Oraziu


ORAZIU

(rimasto solo con Ninfa, la guarda lungamente, studiandola, poi le dice, pigiando sulle parole) - Bona 'a pigghiau..., 'u cumpari....

NINFA

Chi?...

ORAZIU

'A sbornia, chi?... Non cridiva ca s'avissi a 'mbriacari accussì prestu!... Ma mi pari ca tu....

NINFA

Iu, chi?....

ORAZIU

'U facisti 'mbriacari!... (seguendo col gesto). Abbucca, abbucca, abbucca.... bivi, bivi, bivi.... Finiu a 'mbriacata tunna!... (la guarda e la studia ancora lungamente).

NINFA

(imperterrita) - Pirchì mi guardi d'accussì?

ORAZIU

Chi fu, non ti pozzu guardari? Chi c'è paura ti 'mbriacasti macari tu?...

NINFA

(cogliendo la palla al balzo, ride ostentatamente al modo degli ubbriachi) - Chi mi vidi, ca ti paru 'mbriaca?... E puru.... chi sacciu.... forsi è veru, ca mi livau un pocu!

ORAZIU

'U sta vidennu?!...

NINFA

(strusciandoglisi addosso) - Ca chi ti pari?... Ti piacissi, a tia, 'a mugghiredda 'mbriaca, è veru?... (fa per afferrargli la testa).

ORAZIU

(respingendola, duro) - Va, levati!...

NINFA

Chi si' sgarbatu!... Sempri accussì mmastinu hai ad essiri?... 'U sai ca si' curiusu, ccu 'ssa guardata accussì?... (ride c. s.)

ORAZIU

Vo' fatti 'u cafè ppi tia, vah!...

NINFA

No.... (molle molle, dinoccolata) mi curcu, iu....

ORAZIU

Comu 'u cumpari.....

NINFA

Chi c'entra, 'u cumpari?... Chiddu si vo' curca ccu so' mugghieri... Chi ti pari, ca è comu tia?... (gli si struscia di nuovo addosso).... ca mi nni manni?

ORAZIU

(c. s.) - Levati, ti dicu!...

NINFA

Chi hai, oh?!..... Mancu si t'avvicinassi 'na vespa, comu fai!..... (provocante) - Va..... camina!....

ORAZIU

Unni?....

NINFA

(con un sorrisetto lascivo) - Iu mi vo' curcu.... (se ne va lentamente, dondolandosi, con contorcimenti serpentini e movimenti provocanti di fianchi; giunta presso l'uscio di sinistra si ferma, volta soltanto la testa e, con gli occhi imbambolati e pieni di voluttà, lo fissa un istante, poi gli dice, a mezza voce, invitante) - Veni?!.... (e scompare).

ORAZIU

(come attratto da una forza magnetica, alla quale non sa resistere, stringe i pugni, digrigna i denti, stravolge gli occhi e mormora tra i denti) - Assassina!.... (poi si volge a guardare verso la camera, riluttante a cedere, alla fine, come vinto, muove verso di essa, a tratti).

NINFA

(dall'interno) - Ca chi ci aspetti?....

ORAZIU

(quasi con rabbia) - Vegnu!.... (indi, fermandosi un'altra volta e volgendosi, minaccioso, verso la comune, con un dito tra i denti, esclama, quasi senza voce) - Ah, cumpari, cumpari.... si mi veni fatta!.... (chiude il pugno e, barcollando, riprende la via dell'uscio).


Tela.