Page:La storia di li Nurmanni 'n Sicilia, cuntata di lu Griddu.djvu/17

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search
This page has not been proofread.

l’avìa ’ntra li gargi d’aggranfarisi la Sicilia; e a lu 827 mannau quarantamilia omini pri stu sirvizzu.[1]

Facemu puntu ccà, pirchì masinnò vi cuntu la storia di li Saracini, ’nveci di chidda di li Nurmanni.

— Vurrissi sapiri, pri simprici curiusitati, comu cci finìu ad Eufemiu; dissi lu Prisidenti.

Griddu — E comu cci avìa a finiri? Comu soli finiri a tutti li tradituri: a jippuni di mortu! Pri vappariarisi tuttu, si java cunnucennu citati citati vistutu di ’mpiraturi, e a tutti banni avianu a fari lu setti a forza; e si vunciava tuttu di l'ebbiva di li populi, nenti sapennu, ca li populi votanu e sbotanu comu li banneri di lu ventu: ôi battinu li manu ad unu, e lu sturdinu a viva; dumani, si cci veni fatta, dicinu morti a chiddu chi ôi cci dissiru viva, e aduranu lu novu suli chi nasci.

’Nfatti Eufemiu ’na jurnata di chisti si nni jiu a Castrugiuvanni, e ’ntimau a li citatini di grapiricci li porti e ricanuscillu comu ’mpiraturi; ddà però truvau la fossa, pirchì chiddi finceru di vulirisi arrenniri, e cci dettiru un appuntamentu pri lu ’nnumani.

Eufemiu cci va cu sfrazzu granni, e chiddi si cci jettanu a li pedi; ’ntamentri du’ pezzi grossi, ch’apprima eranu amici d’Eufemiu, si partinu p’abbrazzallu, e cci dettiru ’n’abbrazzata tantu ’sprissiva , ca cci ficiru sgricciari la midudda di fora (828);[2] e

A le squallide ripe d’Acheronte
Sciolta dal corpo, più freddo che ghiaccio,
Bestemmiando fuggì l’alma sdegnosa,
Che fu sì altiera al mondo e sì orgogliosa![3]

  1. Amari M., „St. dei Musulmani in Sicil.“ v. I, p. 251. Firenze, 1851,—Mortillaro V., Opere, v. III, p. 252. Palermo, 1846.—Palmeri, „Somma della St. di Sicil.,“ c. XVI, p. 107. Pal., 1850.—Fazello, „St. di Sicil.,“ v. II, p. 502. Pal., 1817.
  2. Amari, v. I, p. 281.— Mortillaro, v. III, p. 253.—Palmeri, p. 108.
  3. Aristo, cant. XLV, p. 365.