Page:Pinocchiu2019.djvu/7

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search
This page has not been proofread.


Nu so cumm’a l’anesse, ma u fætu u l’é che ün bellu giurnu stu toccu de legnu u l’acapitò inta büttega de ‘n vegiu bancâ ch’u gh’aiva numme meistru Tôgnu, ma tütti o-u ciammavan meistru Çeexa pe via da punta du sö nazu ch’a l’ea delungu lüstra e muæla cumme ‘na çeexa möja.

Apeña meistru Çeexa u l’ebbe vistu quellu toccu de legnu u se sciallò tüttu e, danduse ‘na frettadiña a-e muen pi-â cuntenteçça, u murmuò a meza vuxe:

— Questu legnu u l’é capitòu a tenpu, vöggiu servîmene pe fâ ‘na ganba de tôin. —

Ditu fætu, u piggiò sübbitu u picoççu amuòu pe cumençâ a levâghe a scorça e a desgrusciâlu, ma quand’u fü li pe lasciâ partî a primma piccuçâ u l’arestò cu-u braççu suspeizu per l’aia, percose u sentì ‘na vuxiña suttî suttî ch’arecumandandusegh’a disse:

— Nu piccâme guæi forte! —

Collodi - Le avventure di Pinocchio, Bemporad, 1892 (page 5 crop).jpg

Figüæve cumm’u l’arestò quellu bun vegiu du meistru Çeexa!