Page:Pinocchiu2019.djvu/42

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search
This page has not been proofread.
9.

U Pinocchiu u vende l’Abecedaiu pe anâ a vedde u
tiatrin di mariunetti.


Finiu de neiâ, u Pinocchiu, cu-u sö bravu Abecedaiu növu sutto-u braççu, u pigiò a stradda ch’a purtava a-a scöa: e stradda faxendu, u fantasticava intu sö çervellin mille raxunamenti e mille castelli in aia, ün ciü bellu de l’atru.

E discurindu tra lê, u dixeiva: — Ancö, a-a scöa, vöggiu sübbitu inprende a leze: duman, poi, inprendiô a scrive, e duman l’atru inprendiô a fâ i nümmeri. Dapö, cu-a mæ abilitæ, guâgniô tante palanche e, cu-e primme palanche che me vegniâ inta stacca, vöggiu sübbitu fâ a mæ puæ ‘na bella cazacca de pannu. Ma cose diggu de pannu? Ghi-a vöggiu fâ tütta d’argentu e d’ôu e cu-i pumelli de brillanti. E quellu povou ommu u si-a meita davei: perché, insumma, pe acatâme i libbri e pe fâme instrüî, u l’é arestòu in manneghe de camixa... cun stu freidu! Nu gh’é che i puæ che seggian buin a çerti sacrifiççi!...

Dementre che tüttu cummossu u dixeiva cuscì, ghe parse de sentî in luntanança ‘na müxica de pìnfai e de curpi de catübba: pì-pì-pì, pì-pì-pì, zun, zun, zun, zun.

U s’afermò e u stette a sentî. Quelli suin vegnivan d’in fundu a ‘na lunghiscima stradda traversa ch’a purtava a ‘n paizettu picin fabricòu insci-a ciazza du mâ.