Page:Pinocchiu2019.djvu/121

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search
This page has not been proofread.


U Cunbu u pigiò l’asbriu e inte pochi menüti u l’arivò cu-u xöu mai tantu in atu, ch’u tuccava quæxi e nüvie. Arivòu a quell’âteçça strourdinaia, u mariunettu u l’ebbe a cuixitæ de mettise a ‘miâ in zü; e ghe pigiò mai tanta puiia e di tæ barlüguin che, pe scansâ u peigu de finî de sutta, u s’inturtignò cu-e braççe, streitu streitu, o-u collu da so pennüga cavarcatüa.

Collodi - Le avventure di Pinocchio, Bemporad, 1892 (page 116 crop).jpg

Xuòn tüttu u giurnu. In sci-u fâ da seja u Cunbu u disse:

— G’ho ‘na gran sæ!

— E mi ‘na gran famme — azunse u Pinocchiu.

— Fermemmuse a questa cunbæa pochi menüti; e doppu se rimettiemu in viagiu, pe ese duman matin a l’arba insci-a spiagia du mâ. —

Intròn inte ‘na cunbæa dezerta, duvve gh’ea sulu che ‘n baçî pin d’ægua e ‘n çestin pin de veççe.

U mariunettu inte tütta a sö vitta u nu l’aiva mai pusciüu suffrî e veççe: a sentîlu lê, ghe metteivan