Page:Flores Mirandezas.pdf/26

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search
This page has not been proofread.

22

FLORES MIRANDEZAS

L'amor! La fǔônte chéna de duçura
Adónde tódos bamos a bubér...
Sim él, la bida era ũna nuite scura,
I 'I mundo ſulidóum fim la mulhĭêr.

Cumo la róza, qe pĕndíu ne ſǔôlo,
Se lhebânta cul aire que paſou,
La mi'alma cumtigo, qe cunſǔôlo!,
Pâl Çiêlo i pâla lhuç ſe lhebantou.

Tièrra de Miranda,
6 de Set. de 1884.