Cupido, al è cinc agn cuur cu è làt a stà

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search
Cupido, al è cinc agn cuur cu è làt a stà  (1828) 
by Ermes di Colloredo
Poesie scelte edite ed inedite in dialetto friulano

Amante dice ad Amore, che non vuol servir senza premio.

SONETTO

CUPIDO, al è cinc agn cuur cu è làt a stà
Cun Polimie il miò cuur, che tant l'adore,
Ma a diti il ver mo, al mi pàr ben ore
Che vidìn se hai di vè, o se hai di dà.

Fami i miei conz, cussì no uei plui stà,
Che a servì di band jò vòi in malore;
No duar, no mangi, e ogni dì a buin'ore
Chel briconcel di Amor mi fàs jevà.

A dile juste, no ti pàr rason,
Che de me servitut jò gioldi il frut,
Par no sintìmi a dì: oh ce cojon!

Costui ognore serf senze costrut,
No, no uei plui sintì cheste chianzon,
Ma ogni poc che mi dèi, farai di dut.