Arduare è maridade, e di bon pas

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search
Arduare è maridade, e di bon pas  (1828) 
by Ermes di Colloredo
Poesie scelte edite ed inedite in dialetto friulano

Dà parte ad un amico del matrimonio dell' amica.

SONETTO

ARDAURE è maridade, e di bon pas
Puarte un lachè la gnove in chest päis:
Se a l' è, Cintio miò chiar, come si dìs,
Ben prest in jet voran pïassi spas.

Tu pur, fradi miò chiar, metiti in pas,
Dà 'part dal to travai a dug i amìs;
No crod par chest che tu deventis gris,
Nè che cun me tu uèlis alzà il nas.

Consoliti meschin, bef a buin' ore,
Nè ti sdegnà se ti han fat sta indäûr;
Pazienze! no tu ses rivat ad ore.

Sòi plui che ciart che ti dulirà il cuur,
E che pa 'l gran torment al ti va in bore;
Ma propri dai c...... è il sta di fuur.