Te-aștiptai

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search


Te-aștiptai

Papahagi, Tache. Antologie Aromănească. Ed. Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1922, p. 247


Te-aştiptăĭ aseară s'v'in'ĭ
Sun umbrata ţea di chin'ĭ,
Pat di muşcl'ĭu si-ţ adar,
Feata mea di picurar,

Te-aştiptaĭ şi nu vin'işĭ,
Vruta mea; mi agărşişĭ ?
Si-agărşeaşte-ahîtă vreare,
Dulţe, scumpa mea v'isteare ?

Moĭ lil ce dit livădz,
Tot cu tine mi nv'isedzŭ ;
Azĭ dimneaţa cînâ sîrmaĭ Tot trî tine ĭo ntribaĭ!

Munţîl'ĭ mi ntriba cu dor :
— „Iu-ĭ lilicea munţîlor?”
Şi fîntîna-n'ĭ puşpura :
— „lu-n'ĭ-ţ'u, gĭone, vruta ta?”